Pentru ce ești trist acum va mai conta peste zece ani?
Unde este curajul, lumina din ochi?
Oamenii triști paralizează viața. Oamenii sătui de viață înăbușă
bucuria. Oamenii posomorâți înmormântează credința. Oamenii fără
credință seamănă disperarea. Frica devorează din energie și îi
epuizează pe oameni. Panica anesteziază puterea de care avem nevoie zi
de zi. Iar copii caută lumina în ochii adulților. Și aceștia sunt
stinși… Părinții pierd inima propriului copil și astfel mor câte puțin
de nerecunoștința acestora.
De-a lungul vremii, tristețea își schimbă
forma și devine o haină pe care mulți o îmbrăcăm și adeseori nu ne
încape. Nu mai e a noastră. Purtăm haina tristeții părinților,
bunicilor, șefilor, colegilor, sistemelor. Se fabrică multe arme pentru a
produce tristețe. Gloanțele vorbelor, sârma ghimpată a tăcerii, setea
pentru putere. Hipnoza unora de a avea dreptate și nu de a fi fericiți.
Iar dacă oamenii nu se schimbă în inimile lor, mâine se vor fabrica arme
noi. Critica, frica și rușinea nu schimbă niciodată pe nimeni. Oamenii
au nevoie de dragoste… Nu devenim mai mari dacă îi facem pe ceilalți mai
mici. Vecinul tău este mai bun decât gândești că este.
Trupul nu trebuie să devină o mașină de
mâncat, de muncit, de dormit. Trupul este o mașină a iubirii. Degeaba
murim cu burta plină, dar cu inima goală. În jurul nostru există atâția
copaci, păsări, flori, pajiști, atâtea minuni care nu așteaptă decât să
vindece un om de tristețea lui. Pentru ce ești trist acum va mai conta
peste zece ani?
Suflet drag, nu te mai pierde în ieri sau
în mâine! Bucură-te de Astăzi și tot ce îți aduce această binecuvântată
clipă. În fiecare zi începem din nou viața și în fiecare seară
transmitem pagina scrisă Tatălui Ceresc.
Îndrăzniți să rămâneți copii și veți
vedea că orice muncă va deveni un joc, un prilej de cunoaștere, de
împrietenire, de iubire, de dăruire. Cine vorbește de bine pe alții îi
face mai buni. Poți vindeca pe cel de lângă tine iubindu-l! Iar cine
iubește poate orice.
ieromonah Hrisostom Filipescu
