Un răspuns pentru cineva care crede că nu există Dumnezeu

Un prieten al dvs. vă spune mereu: „Nu există Dumnezeu!”. Pe dvs. vă chinuie acest lucru ca o bătaie cu cnutul (n.r. ‒ bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf). Vă luptaţi pentru sufletul dvs. şi pentru viaţa dvs. Aţi priceput bine: dacă nu există Dumnezeul Cel viu şi atotputernic, mai tare ca moartea, atunci moartea e singurul dumnezeu atotputernic. Atunci toate făpturile vii din lume sunt jucării în ghearele morţii atotputernice, ca un şoricel în ghearele unei pisici flămânde.

Odată, tulburat, i-aţi zis sărmanului dvs. prieten: „Dumnezeu există, tu nu exişti!”. Şi n-aţi greşit ‒ fiindcă cei ce se despart de Veşnicul Dătător de viaţă în această lume vor fi despărţiţi de El şi în cealaltă: şi astfel, nu vor şti nici aici, nici dincolo de Măreţul Făcător al tuturor făpturilor. Iar a fi despărţit de El este mai rău decât a nu exista.

În locul dvs., i-aş mai spune şi următoarele: Greşeşti, prietene, când spui că nu există Dumnezeu. Mai corect ar fi dacă ai spune: „Nu-L am pe Dumnezeu” ‒ fiindcă vezi şi singur că ceilalţi oameni din jurul tău Îl simt pe Dumnezeu, drept care şi spun: „Există Dumnezeu”. Aşadar, treaba nu e că nu există Dumnezeu, ci că tu nu Îl ai.

Greşeşti ca un bolnav care ar spune: „Nu există sănătate pe lume”. El poate spune, fără a minţi, doar: „Eu nu am sănătate”, iar spunând: „Nu există sănătate pe lume îndeobşte”, minte.

Greşeşti ca un orb care ar spune: „Nu există lumină pe lume”. Există lumină, lumea toată e plină de lumină ‒ însă el, sărmanul orb, nu are lumină. Dacă ar fi să vorbească drept, ar putea spune doar: „Eu nu am lumină”.

Greşeşti ca un cerşetor care ar grăi: „Nu există aur pe lume”. Există aur; există şi pe pământ şi sub pământ. Cine spune că nu există aur nu spune adevărul. Ar spune adevărul dacă ar zice: „Eu nu am aur”.

Greşeşti ca un răufăcător care ar grăi: „Nu există bunătate în lume”. În el nu este bunătate, în lume este. Ca atare, nu ar greşi numai dacă ar spune: „Eu nu am bunătate”.

Aşa şi tu, vecine, greşeşti când spui că nu există Dumnezeu ‒ căci dacă tu nu ai ceva, asta nu înseamnă că nu are nimeni sau că îndeobşte nu există. Sau cine te-a împuternicit, spune-mi, ca să vorbeşti în numele întregii lumi? Cine ţi-a dat dreptul să pui boala ta pe seama tuturor şi să arunci neputinţa ta asupra tuturor?

Iar de vei recunoaşte şi vei spune: „Nu-L am pe Dumnezeu”, atunci vei spune adevărul şi vei rosti o mărturisire ‒ fiindcă au fost şi sunt oameni excepţionali, dar care într-adevăr nu-L au pe Dumnezeu. Dumnezeu, însă, îi are pe ei ‒ îi are până la ultima lor suflare. Dacă şi cu ultima suflare vor declara că nu Îl au pe Dumnezeu, atunci nici Dumnezeu nu-i mai are pe ei. Şi îi scrie la cheltuieli. Drept aceea te rog, prietene, pentru sufletul tău, pentru viaţa şi Împărăţia cea Veşnică, pentru lacrimile şi rănile lui Hristos: te rog, prefă mărturisirea ta de îndărătnicie în mărturisire de pocăinţă. Iar ceea ce trebuie să faci după aceea îţi va spune Biserica ‒ întreabă! Pace ţie şi binecuvântare de la Domnul!

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul I, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 258-259)

România incotro?

Este marți, a 2-a zi după Referendumul călcat în picioare de frați de-ai noștri pentru care simt o mare durere, și din câte am auzit nu sunt singura.
Nu mi-am imaginat niciodată că cineva ar fi putut considera acest referendum ca fiind o cursă întinsă de PSD, până "m-a lovit" cruntul adevăr și m-am trezit că marea majoritate sau mai bine zis aproape toți din jurul meu credeau asta, și nu numai credeau, dar erau ca și "spălați pe creier" de ideea asta și orice aș fi făcut să-i conving că se înșală era ca o piatră aruncată în mine.
Încă resimt șocul pe care l-am avut acum 2 săptămâni când am postat pe grupul de la servici declarația unui român rezident în Canada, despre drepturile homosexualilor și pericolul care ne așteaptă fără a avea ceva descriminatoriu sau încriminatoriu în conținut, când m-am trezit cu un atac agresiv din partea a 6 colegi de echipă, care mai mult mă acuzau pe mine de discriminare și de încălcare a nu știu ce regulament intern, inventat de ei. Imediat am fost inclusă în gașca de bisericoși și ninjalăi care degeaba se cred creștini dacă nu respectă libertatea unor persoane bolnave, ba mai mult colegi noi veniți cu care nu schimbasem nici 2 vorbe, îmi cereau socoteală pentru "prostiile" pe care le îndrug și mă întrebau zeflemitor daca sunt dusă la biserică. Oricum ar fi păcatul nu se va "sfinți" niciodată!
Oare ei în ce gașcă sunt? Și oare dacă 6 persoane susțin cu tărie o idee contra unei singure persoane, înseamnă automat că și au dreptate?
Îmi place ce spune părintele Teofil care-l citează pe părintele Arsenie: 
"

Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie!

E un cuvânt care merită să fie ştiut şi urmat, el putând fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei înşişi, tuturor celor care vor să braveze şi nu se gândesc la urmările pe care le pot avea, spre răul lor, nişte atitudini care nu sunt destul de bine gândite şi controlate. Să luăm, deci, aminte la cuvântul de mai sus şi să-l împlinim în cele două laturi ale lui.

În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă. Mintea se strâmbă în urma patimilor şi se îndreaptă pe măsura curăţirii de patimi. Când mintea se îndreaptă, vede lucrurile drept, deci aşa cum sunt ele."

Așadar am observat cât este de mare puterea de convingere, de influențare a mass-mediei și a rețelelor de socializare care ajunge să dezbine colegi de lucru și chiar familii. Îmi spunea o prietenă că, cumnata ei era pro referendum doar pentru că soțul ei asculta toată ziua Trinitas, iar sora mea se lupta verbal cu soțul ei, încercând să-l convingă să meargă la vot până a realizat că fiul ei de 7 ani era afectat și îi ruga să nu se mai certe. Oare până unde mergem cu ignoranța și rea voința?

Text preluat de la Coaliția pentru familieȘ

Teoria factorului X

Numesc factor X, factorul de influențare rapidă și decisivă a deciziilor politice majore dintr-un stat, astfel încât albia unui eveniment aflat în derulare să fie schimbată brusc, determinând modificarea parcursului și a rezultatului final. Factorul X poate fi intern sau extern. Sondajul CURS, efectuat între 20 septembrie și 1 octombrie, dădea o intenție reală de vot de 34%. Aceasta înainte de ziua de 2 octombrie, când factorul X a acționat în sensul alinierii a trei partide la poziția de neimplicare totală în procesul mobilizării la vot a propriilor electorate. Alinierea aceasta a transformat 2 000 000 de voturi posibile în absenteism manifest. Clasa politică guvernează România cu votul doar a 39% din corpul electoral român. Deci pragul de validare a unui astfel de referendum este foarte aproape de numărul total al electoratului activ din România. Comportamentul la vot al acestui electorat este foarte puțin legat de valorile religioase, considerate ca fiind în afara spațiului politic. Asta nu înseamnă că valorile comportamentului religios nu există, dar au doar un rol pasiv, strict de fundal. Ele nu devin active, nu fac parte din jocul politic. Ceea ce înseamnă că acest electorat este fundamental legat de mobilizarea politică de rutină venind de la liderii politici ai partidelor. Dacă această mobilizare lipsește, atunci intenția de vot este slabă.
Votul pentru referendum a propus acestui electorat o premieră istorică, votul de conștiință, votul motivat religios și cultural. Ceea ce a schimbat paradigma mobilizării la vot. Bisericile au fost cele care au chemat la vot, în aceste condiții. Dar introducerea acestor noi factori de mobilizare din afara spațiului politic a deconcertat și a surprins. Votul exclusiv creștin este o premieră absolută în spațiul public românesc. Cu toate acestea, rezultatul votului este extrem de pozitiv. 3 500 000 de români au votat pentru DA, în condițiile în care era pentru prima oară când li se cerea să transforme votul politic în vot motivat cultural și religios, deci într-un vot para-politic.
Strategia inițială a partidelor susținătoare ale referendumului a fost tocmai aceasta, a reduce votul acesta la datele cunoscute ale votului politic, tocmai pentru a facilita mobilizarea electoratului. De aici și eliminarea din dezbaterea în mass media a factorului civic creștin și a bisericilor. Dar procesul a fost secționat brutal de intervenția factorului X, din 2 octombrie.
Oponenții referendumului au acționat în aceeași logică politică și au propagat ca teză fundamentală confiscarea politică de către PSD a referendumului. Propaganda aceasta a avut ca scop ralierea la boicot a întregului electorat anti PSD și a tuturor vectorilor activi ai așa-numitei mișcări rezist. Propaganda anti-referendum a avut desigur și alte teze, dar atacul cel mai important s-a dat cu această motivație.
Mobilizarea bisericilor a venit târziu, a fost de scurtă durată și a fost masiv intimidată de propaganda permanentă anti-referendum de pe majoritatea canalelor mass media. Discursul civic creștin a fost practic interzis în mass media în toți acești trei ani ai inițiativei cetățenești, ceea ce a condus la imposibilitatea de comunicare și motivare a necesității votului la referendum.
Cu toate acestea, votul ar fi îndeplinit criteriul de validare de 30% din electorat, dacă electoratul activ ar fi fost îndemnat la vot. A venit la vot jumătate din acest electorat care nu a renunțat la exercitarea votului, așa cum a procedat cealaltă parte, de 61% din electorat.
În concluzie, votul la referendum spune mai puțin despre valorile religioase ale electoratului român, cât spune despre decizii politice anulate sau decisiv influențate de factorul X și despre cenzura brutală în mass media a discursului fundamentat creștin.
92% pentru DA la acest referendum reprezintă primul vot creștin în spațiul public românesc, o victorie cu greu obținută și foarte importantă în economia agendei publice reale a societății românești.