Daria mă asculta, copleșită de crispările ei, aprinzându-și țigară de la țigară.
Fumatul.
Vai, această atât de generalizată îndeletnicire a vremurilor. O altă tragicăexploatare satanică a omului întru batjocorirea Divinității. O practică cu un conținut atât de amăgitor, încât omul nici nu bănuiește ce se ascunde cu adevărat înasimfonia acestor gesturi ale lui.
Întâmplător, oare, toți fumătorii manevrează țigara cu cele trei degete aleînchinării? Desigur că nu. Diavolul cunoaște valoarea simbolistică a oricărui gest atitudinal de cinstire și slăvire a lui Dumnezeu. De aceea ține ca tocmai acestedegete care închipuie Sfânta Treime să se adune, operând cu triviala lui lumânare. Căci ce altceva vrea să sugereze ca formă și formulă de ardere țigara însăși?Caricatura lumânării!
Iar fumul, pe care-l produce această scârnavă alcătuință dinchiar ”iarba dracului”, caută să adumbrească închipuit fumul smirnei și al tămâieibinemiresitoare.
De ce, oare, scopurile banale, chipurile, ale fumătorilor sunt doar de a-și mobilagestualitatea mâinilor și de a trage fumul în piept?Pentru că mâinile au valoare determinantă în expresia exterioară a rugăciunii. Iar vrăjmașul știe că acestea, odată pângărite, prin slujirea demersurilor lui, conținutullor valoric va fi diminuat sau chiar anulat.Într-un vas în care a stat o vreme țuică nu vei putea pune curând lapte..
Apoi, de ce, oare, fumul este inhalat și reținut câteva clipe în piept? (...) tămâiereaeste cel mai de seamă și mai accentuat act în formula actelor cultului extern alritualului creștin ortodox.
Iată de ce-l determină Diavolul pe fumător să inhaleze șisă rețină fumul în piept: să creeze astfel o batjocoritoare tămâiere cu spurcata luiiarbă a ”Naosului Templului Sfântului Duh” .
”Căci în inima ta va sălășlui Dumnezeu!"
Or, in pieptul fumatorului funinginea si nicotina isi fac casa si de-acolo, intrand in plamani, vor intina intreg trupul. Unde sa se mai salasluiasca Dumnezeu?
Si lucrurile nu se opresc aici. Tigara este tinuta cu buzele. Cele care ar trebui sa rosteasca o biata rugaciune sau care, uneori, samavolnic si inconstient, saruta icoane si chiar sfinte moaste.
Si din toate acestea ce finalitati se obtin? Ce ramane in urma fumatoruui? Ramane duhoara aceea pe care nici chiar el, adesea n-o agreeaza. Ramane scrumul ca simbol al distrugerii si degradarii. Ramane o cicatrice adanca si cheloida pe sufletul siluit. Ramane relatia cu Bunul Dumnezeu profund avariata. Ramane roada muncii si sudoarea trudei pentru benutul adunat, jertfa pe veci Satanei si iadului simbrie. Atat.
Nu este acesta oare pacatul suicidului absolut? Nu-si omoara omul singur, lent si sigur, trup si suflet?
"Nu te uita la vin cum este el de rosu, cum scanteiaza in cupa si cum aluneca pe gat. Caci la urma el ca un sarpe musca si ca o vipera improasca venin" (Pilde 23, 31-32)
luni, 12 ianuarie 2015
Lucrarea - Fete bisericesti
Homosexuali si lesbiene cu apucaturi sadice, greu de descris, altfel calugari strasnici, vezi doamne, unii avand chiar functii inalte.
Cand declansam ancheta aveam sa aflu ca se stie despre ei pana sus. De ce erau oare tolerati?
A venit intr-o zi o maica, frumoasa si smerita, a inceput sa planga cu hohote si sughituri cum n-am mai vazut la altcineva. Mi-a spus era de la 17 ani in manastirea, iar atunci avea 35. Traiese 18 ani de calvar! Nu va spun ce umilinte indurase si la ce corvoade fusese supusa, iar noaptea trebuia sa devina "floricica" pentur stareta! Stareta care conduce, de altfel si azi o manastirea faimoasa si care se bucura de mare trecere la toate marimile bisericesti! Si n-a folosit-o numai ea, a dus-o si prin strainatate la un magnat, unde avea interese; apoi a trimis-o cu un popa prin Grecia. Acum insa pentru ca asta, incepuse, de, sa cam imbatraneasca, stareta si-a gasit alta floricica. Mai tanara, mai nestiutoare, mai disponibila. Iar pentru astalalta calvarul a imbracat o alta forma: pe de-o parte umilinta in ochii celorlalte, ca a indepartat-o stareta; iar pe de alta parte, persecutiile si teroarea care le exercita stareta asupra ei, incercand s-o determine astfel sa plece, probabil, de-acolo pentru ca, na ii devenise complet incomoda.
Cand i-am cerut sa puna totul pe hartie, mi-a inmanat un dosar doldora de documente si probe, dar a refuzat sa faca sesizarea. De frica. Mi-a spus ca, in general, este un regim care nu mai are nimic in comun cu monahismul initial, cu modelul hristologic, cu ceea ce-a crezut ea si cu ceea ce cred inca multi. Este o pervertire cumplita si o perversitate inabusita si camuflata.
Sa va povestesc, apoi, la ce chiolhanuri manastiresti am participat eu personal, laolalta cu politicieni, cu artisti, fel de fel de, asa-zisi, afaceristi plni de bani? Am fost invitat de episcopi si de mitropoliti.
sa va spun ce cantece se cantau si ce jocuri se jucau? Sa va vorbesc despre dosarele cu maici violate de unele fete bisericesti? Despre maici si starete care au fost gravide, stand pana in ultima luna in manastire? Sa va vorbesc despre abuzurile de prin seminarii, sau despre coruptia din facultatile de teologie? Despre averile fantastice ale unor slujitori, asa-zisi ai Domunului? Sau despre santajele care se practica cu dosare de tot felul? Despre toate acestea stiu, domnule, nu din povesti, nu din auzite, nu de la altii. Le-am vazut, le-am pipait, le-am trait. Cum pot sa ma bucur cand baiatul meu, iata ce directia si-a ales?
"Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele insalatoare si la invataturile demonilor." (Timotei 4,1)
Nimic din toate acestea nu trebuia sa-mi spuneti. Pe nici una n-as fi vrut s-o aud. De la La Harpe la Damian Stanoiu si de la Diderot la maica Dorotheia au fost nenumarate divulgarile ispitelor din manastiri cu titlu de "mari dezvaluiri monahale". Am auzit, am citit, am vazut si inca la mai mari decat acestea ma astept. Declinul este in plina diacronie!
"Caci precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi venirea Fiului Omului. Caci precum in zilele acealea dinainte de potot, oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie. Si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului." Iata, ce ne spune, de aproape 2000 de ani in urma, Sfantul Evanghelist Matei!
Cat despre profetia Sf. Nil Atonitul legata de Antihrist si de vremea din urma, pare o stire cu adevarat "de senzatie", decupata dintr-o gazeta de ieri: "Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate patimile cele trupesti ale curviei si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea. Atunci omul va devenir de nerecunoscut. Schimbandu-se fetele oamenilor, nu se vor mai deosebi cele ale barbatilor de cele ale femeilor, pentru nerusinata imbracaminte si a parului din cap.
Oamenii din vremea aceea se vor inrai ca niste fiare salbatice, fiind inselari de Antihrist. Nu vor mai da respect parintilor si celor mai batrani, iar dragostea va pieri.
Pastorii crestinilor, arhierei si preoti, vor fi oameni cu slava desarta, afara de pra putini, cu totul nerecunoscand calea din dreapta de cea din stanga. Atunci se vor schimba obiceiurile si traditiile crestinilor si ale Bisericii. Curatia va pieri de la oameni si va stapani faradelegea. Minciuna si iubirea de argint vor ajunge la cel mai inalt grad si va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile si omorurile in vremea aceea vor fi pe toate drumurile.
Pentru savarsirea acesti mare pacate, oamenii vor fi lipsiti de darul Sfantului Duh, pe care l-au primit la Sfantul Botez, precum si de mustrarea constiintei. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoti cu adevarat credinciosi si evlaviosi si va fi vai de crestinii care se vor afla atunci in lume, caci isi vor pierde cu totul credinta, nevazand la nimeni lumina cunostintei. Si atunci se vor duce la locurile ascunse si sfinte, la manastiri si schituri, spre a gasi mangaiere sufletului de multele tulburari si ispite pe care le vor intampina zilnic; dar usurare nu vor gasi nici acolo, caci peste tot vor fi piedici si sminteli. Si toate acestea se vor face pentru ca Antihrist va stapani peste tot, va domni in toata lumea, va face semne si minuni cu inselaciune si va insela pe oameni cu viclenie..."
Stim, care va sa zica, de cu sute de ani in urma, despre toate cele care au sa ni se intample. Nu firea si fapta ignobila a omului netrebnic ,a surprinde. Ce-ar putea sa fie mai asupra de masura privind degenerescentam decat faptul ca L-am batut in piroane pe lemn pe Fiul lui Dumnezeu? Pe Insusi Dumnezeu, venit cu trup de om inspre a ne imblanzi necredinta si spre a ne izbavi din netrebnicie. Si cine au fost cei care I-au pecetluit clipa? Cei care cunosteau legile si profetiile! Nu? Scripturile trebuiau sa se implineasca, iar lucrarea lui Dumnezeu, iata, continua. I-a avut Domnul pe ai Sai intotdeauna. Istoria n-a putut consemna nici o criza a Divinitatii. Chiar si acum, in veacul acesta mandritor, cu poleita lui civilizatia, sau mai ales acum, cand toate formulele politico-financiare se dovedesc a fi caduce si cand omenirea a ajuns intr-o fundatura, salvarea ar putea veni prin regenerarea omului modern in planul eticii culturii crestine. Desi cu cateva saptamani in urma, am primit o mica epistola de la unul dintr putinii dar uriasii traitori intru Hristos, care imi scria: "... nu mai sunt solutii. Tot ce ne-a ramas este sa ne rugam si sa avem rabdare."
Rabdare, desigur, nu numai in sensul asteptarii, ci mai ales in sensul indurarii, de la verbul "a rabda".
Sa induram toate cele ale veacului si sa asteptam interventia Stapanului, cerandu-I mila!
"Caci in zilele acealea va fi necaz cum nu a mai fost de la inceputul fapturii pe care a zidit-o Dumnezeu si nici nu va mai fi. Si de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scapa nici un trup, dar pentru cei alesi, pe care i-a ales a scurtat zilele." (Marcu 13, 19-20)
Toata lumea constata, lamentandu-se, ca timpul s-a scurtat. Acum e dimineata si indata e noapte. Acum e primavara si imediat sufla Crivatul. Si daca zilele s-au scurtat precum s-a spus, "pentru cei alesi" inseamna ca si "alesii" exista.
Si apoi, cum ar putea cineva sa-i vindece pe altii cand pe sine insusi nu s-a vindecat? Tot mai frecventa trista constatare a lipsa de duhovnici, de doctori cu adevarat vindecatori de suflet, este o aspra realitate. Si aste pentru ca multi, covarsitor de multi, au transformat astazi, mai mult ca niciodata, preotia dintr-o tainica si mare chemare harica intr-o meserie!
Sfantul Simeon Noul Teolog este necrutator cu aceia care se inghesuie spre a fi calauza duhovnicesti fara a avea nimic din plinirea Duhului Sfant: "cei multi care se scot in fata pe ei insisi cu nerusinare, prin mii de intrigi, pentru a ajunge episcopi sau mitropoliti si a conduce poporul lui Dumnezeu, inainte de a-L fi vazut pe Mire in camara de nunta, inainte de a fi devenit ei <<fii ai luminii si fii ai zilei>>".
"Preotul trebuie a fie atat de curat ca si cum ar sta chiar in cer, printre puterile cele ingeresti. Trebui sa fie mai curat decat insesi razele soarelui, pentru ca Duhul Sfant sa nu-l paraseasca niciodata." (Sf. Ioan Gura de Aur - Tratat pentru preotie)
Ne intrebam de ce nu au toit preotii puterea de a vindecape oameni de bolile lor sufletesti?
"Pentru ca si-au pangarit preotia prin faptele lor! Privind lucrurile din afara, pana si astfel de preoti oficiaza Sfanta Liturghie si administreaza Sfintele Taine prin harul Duhului Sfant. Nefiind caterisiti, nu exista nici un impediment in acest sens. Slujirea preoteasca nu le este deci interzisa, deoarece nu au fost condamnati de catre Biserica. Puterea de a=i vindeca pe credinciosi, insa, n-o mai au, dupa cum spune Sfantul Nicolae Cabasila, desi asemenea preoti liturghisitori pot sfinti darurile, ei insis nu pot fi sfintiti prin ele!!!!"
Asadar, nevrednicia unui preot consista in neputinta lui de a tamadui. Pentru ca, asa cum observa Sfantul Isidor Pelusiotul inca din sec.IV :"In zilele de demult, iubitorii virtutilor erau aceia care intrau in preotie; astazi ajung preoti iubitorii de bani. In acele vremuri, cei vrednici fugeau de pretie din cauza maretiei acestei slujiri; astazi ei fug dupa preotie cu placere. Pe atunci erau dispusi sa se laude intru saracia lorl astazi ei aduna averi cu lacomie. In acele vremuri, Scaunul Judecatii dumnezeiesti le era pururea inaintea ochilor; astazi, le este cu totul indiferent. In acele vremuri, sufereau lovituri; astazi eu sunt cei care lovesc pe altii. Slujirea preoteascapare sa se fi preschimbat intr-o forma de tiranie: smerenia a devenit o aroganta, postul a devenit inbuibare si lux, cumpatarea a devenit samavolnicie. Ca inconomi nu sutn apti sa carmuiasca, dar tirani fiind, comit adesea acte frauduloase."
Cand declansam ancheta aveam sa aflu ca se stie despre ei pana sus. De ce erau oare tolerati?
A venit intr-o zi o maica, frumoasa si smerita, a inceput sa planga cu hohote si sughituri cum n-am mai vazut la altcineva. Mi-a spus era de la 17 ani in manastirea, iar atunci avea 35. Traiese 18 ani de calvar! Nu va spun ce umilinte indurase si la ce corvoade fusese supusa, iar noaptea trebuia sa devina "floricica" pentur stareta! Stareta care conduce, de altfel si azi o manastirea faimoasa si care se bucura de mare trecere la toate marimile bisericesti! Si n-a folosit-o numai ea, a dus-o si prin strainatate la un magnat, unde avea interese; apoi a trimis-o cu un popa prin Grecia. Acum insa pentru ca asta, incepuse, de, sa cam imbatraneasca, stareta si-a gasit alta floricica. Mai tanara, mai nestiutoare, mai disponibila. Iar pentru astalalta calvarul a imbracat o alta forma: pe de-o parte umilinta in ochii celorlalte, ca a indepartat-o stareta; iar pe de alta parte, persecutiile si teroarea care le exercita stareta asupra ei, incercand s-o determine astfel sa plece, probabil, de-acolo pentru ca, na ii devenise complet incomoda.
Cand i-am cerut sa puna totul pe hartie, mi-a inmanat un dosar doldora de documente si probe, dar a refuzat sa faca sesizarea. De frica. Mi-a spus ca, in general, este un regim care nu mai are nimic in comun cu monahismul initial, cu modelul hristologic, cu ceea ce-a crezut ea si cu ceea ce cred inca multi. Este o pervertire cumplita si o perversitate inabusita si camuflata.
Sa va povestesc, apoi, la ce chiolhanuri manastiresti am participat eu personal, laolalta cu politicieni, cu artisti, fel de fel de, asa-zisi, afaceristi plni de bani? Am fost invitat de episcopi si de mitropoliti.
sa va spun ce cantece se cantau si ce jocuri se jucau? Sa va vorbesc despre dosarele cu maici violate de unele fete bisericesti? Despre maici si starete care au fost gravide, stand pana in ultima luna in manastire? Sa va vorbesc despre abuzurile de prin seminarii, sau despre coruptia din facultatile de teologie? Despre averile fantastice ale unor slujitori, asa-zisi ai Domunului? Sau despre santajele care se practica cu dosare de tot felul? Despre toate acestea stiu, domnule, nu din povesti, nu din auzite, nu de la altii. Le-am vazut, le-am pipait, le-am trait. Cum pot sa ma bucur cand baiatul meu, iata ce directia si-a ales?
"Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele insalatoare si la invataturile demonilor." (Timotei 4,1)
Nimic din toate acestea nu trebuia sa-mi spuneti. Pe nici una n-as fi vrut s-o aud. De la La Harpe la Damian Stanoiu si de la Diderot la maica Dorotheia au fost nenumarate divulgarile ispitelor din manastiri cu titlu de "mari dezvaluiri monahale". Am auzit, am citit, am vazut si inca la mai mari decat acestea ma astept. Declinul este in plina diacronie!
"Caci precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi venirea Fiului Omului. Caci precum in zilele acealea dinainte de potot, oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie. Si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului." Iata, ce ne spune, de aproape 2000 de ani in urma, Sfantul Evanghelist Matei!
Cat despre profetia Sf. Nil Atonitul legata de Antihrist si de vremea din urma, pare o stire cu adevarat "de senzatie", decupata dintr-o gazeta de ieri: "Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate patimile cele trupesti ale curviei si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea. Atunci omul va devenir de nerecunoscut. Schimbandu-se fetele oamenilor, nu se vor mai deosebi cele ale barbatilor de cele ale femeilor, pentru nerusinata imbracaminte si a parului din cap.
Oamenii din vremea aceea se vor inrai ca niste fiare salbatice, fiind inselari de Antihrist. Nu vor mai da respect parintilor si celor mai batrani, iar dragostea va pieri.
Pastorii crestinilor, arhierei si preoti, vor fi oameni cu slava desarta, afara de pra putini, cu totul nerecunoscand calea din dreapta de cea din stanga. Atunci se vor schimba obiceiurile si traditiile crestinilor si ale Bisericii. Curatia va pieri de la oameni si va stapani faradelegea. Minciuna si iubirea de argint vor ajunge la cel mai inalt grad si va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile si omorurile in vremea aceea vor fi pe toate drumurile.
Pentru savarsirea acesti mare pacate, oamenii vor fi lipsiti de darul Sfantului Duh, pe care l-au primit la Sfantul Botez, precum si de mustrarea constiintei. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoti cu adevarat credinciosi si evlaviosi si va fi vai de crestinii care se vor afla atunci in lume, caci isi vor pierde cu totul credinta, nevazand la nimeni lumina cunostintei. Si atunci se vor duce la locurile ascunse si sfinte, la manastiri si schituri, spre a gasi mangaiere sufletului de multele tulburari si ispite pe care le vor intampina zilnic; dar usurare nu vor gasi nici acolo, caci peste tot vor fi piedici si sminteli. Si toate acestea se vor face pentru ca Antihrist va stapani peste tot, va domni in toata lumea, va face semne si minuni cu inselaciune si va insela pe oameni cu viclenie..."
Stim, care va sa zica, de cu sute de ani in urma, despre toate cele care au sa ni se intample. Nu firea si fapta ignobila a omului netrebnic ,a surprinde. Ce-ar putea sa fie mai asupra de masura privind degenerescentam decat faptul ca L-am batut in piroane pe lemn pe Fiul lui Dumnezeu? Pe Insusi Dumnezeu, venit cu trup de om inspre a ne imblanzi necredinta si spre a ne izbavi din netrebnicie. Si cine au fost cei care I-au pecetluit clipa? Cei care cunosteau legile si profetiile! Nu? Scripturile trebuiau sa se implineasca, iar lucrarea lui Dumnezeu, iata, continua. I-a avut Domnul pe ai Sai intotdeauna. Istoria n-a putut consemna nici o criza a Divinitatii. Chiar si acum, in veacul acesta mandritor, cu poleita lui civilizatia, sau mai ales acum, cand toate formulele politico-financiare se dovedesc a fi caduce si cand omenirea a ajuns intr-o fundatura, salvarea ar putea veni prin regenerarea omului modern in planul eticii culturii crestine. Desi cu cateva saptamani in urma, am primit o mica epistola de la unul dintr putinii dar uriasii traitori intru Hristos, care imi scria: "... nu mai sunt solutii. Tot ce ne-a ramas este sa ne rugam si sa avem rabdare."
Rabdare, desigur, nu numai in sensul asteptarii, ci mai ales in sensul indurarii, de la verbul "a rabda".
Sa induram toate cele ale veacului si sa asteptam interventia Stapanului, cerandu-I mila!
"Caci in zilele acealea va fi necaz cum nu a mai fost de la inceputul fapturii pe care a zidit-o Dumnezeu si nici nu va mai fi. Si de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scapa nici un trup, dar pentru cei alesi, pe care i-a ales a scurtat zilele." (Marcu 13, 19-20)
Toata lumea constata, lamentandu-se, ca timpul s-a scurtat. Acum e dimineata si indata e noapte. Acum e primavara si imediat sufla Crivatul. Si daca zilele s-au scurtat precum s-a spus, "pentru cei alesi" inseamna ca si "alesii" exista.
Si apoi, cum ar putea cineva sa-i vindece pe altii cand pe sine insusi nu s-a vindecat? Tot mai frecventa trista constatare a lipsa de duhovnici, de doctori cu adevarat vindecatori de suflet, este o aspra realitate. Si aste pentru ca multi, covarsitor de multi, au transformat astazi, mai mult ca niciodata, preotia dintr-o tainica si mare chemare harica intr-o meserie!
Sfantul Simeon Noul Teolog este necrutator cu aceia care se inghesuie spre a fi calauza duhovnicesti fara a avea nimic din plinirea Duhului Sfant: "cei multi care se scot in fata pe ei insisi cu nerusinare, prin mii de intrigi, pentru a ajunge episcopi sau mitropoliti si a conduce poporul lui Dumnezeu, inainte de a-L fi vazut pe Mire in camara de nunta, inainte de a fi devenit ei <<fii ai luminii si fii ai zilei>>".
"Preotul trebuie a fie atat de curat ca si cum ar sta chiar in cer, printre puterile cele ingeresti. Trebui sa fie mai curat decat insesi razele soarelui, pentru ca Duhul Sfant sa nu-l paraseasca niciodata." (Sf. Ioan Gura de Aur - Tratat pentru preotie)
Ne intrebam de ce nu au toit preotii puterea de a vindecape oameni de bolile lor sufletesti?
"Pentru ca si-au pangarit preotia prin faptele lor! Privind lucrurile din afara, pana si astfel de preoti oficiaza Sfanta Liturghie si administreaza Sfintele Taine prin harul Duhului Sfant. Nefiind caterisiti, nu exista nici un impediment in acest sens. Slujirea preoteasca nu le este deci interzisa, deoarece nu au fost condamnati de catre Biserica. Puterea de a=i vindeca pe credinciosi, insa, n-o mai au, dupa cum spune Sfantul Nicolae Cabasila, desi asemenea preoti liturghisitori pot sfinti darurile, ei insis nu pot fi sfintiti prin ele!!!!"
Asadar, nevrednicia unui preot consista in neputinta lui de a tamadui. Pentru ca, asa cum observa Sfantul Isidor Pelusiotul inca din sec.IV :"In zilele de demult, iubitorii virtutilor erau aceia care intrau in preotie; astazi ajung preoti iubitorii de bani. In acele vremuri, cei vrednici fugeau de pretie din cauza maretiei acestei slujiri; astazi ei fug dupa preotie cu placere. Pe atunci erau dispusi sa se laude intru saracia lorl astazi ei aduna averi cu lacomie. In acele vremuri, Scaunul Judecatii dumnezeiesti le era pururea inaintea ochilor; astazi, le este cu totul indiferent. In acele vremuri, sufereau lovituri; astazi eu sunt cei care lovesc pe altii. Slujirea preoteascapare sa se fi preschimbat intr-o forma de tiranie: smerenia a devenit o aroganta, postul a devenit inbuibare si lux, cumpatarea a devenit samavolnicie. Ca inconomi nu sutn apti sa carmuiasca, dar tirani fiind, comit adesea acte frauduloase."
Lucrarea - sfatul pentru spovedanie
Nu stiu ce sa-ti spun. N-am acum in mintea mea putina decat cuvintele de inceput ale rugaciunii pentru ziua de marti: "Doamne Dumnezeul meu! Osandit stau inaintea Fetei Tale celei Sfinte si-mi marturisesc nevrednicia , neputinta si saracia mea cea mare."
Sunt Ultimul dintre nepriceputi, Daria. Sunt prostul pamantului! Nu stiu nimic in afara ideii de pocainta. Idee spun, nu continut. Alfa si Omega!
Am descoperit atat de tarziu ca aici sunt toate reperele si raspunsurile, ca acum ma sufoc, gandindu-ma ca poate n-am sa mai apuc sa-i parcurg treptele sublime.
Am obercait enorm de mult timp, cautand psihologii renanscentiste si moderne. M-am dedicat filosofiilor fundamentale, necesare culturiloe conjucturale. am studiat stiinta astronomiei si astrologia antica. Am citit invataturi asiatice si curente literare. M-am indeletnicit cu ale teatrului si filmului. Am fost jurnalist. Ei si?...Ei si? Unde-i Alfa si Omega?...
Crestinismul! Crestinismul, Daria. Vai ce grandoare! Ce sansa incomparabila sa te nasti in aceasta cuprindere. Sa fii, fara vreun merit, mereu atins de Tainele Domnuluis si, prin Divina inlantuire, de palmele Sfintilor Apostoli.
Sa nu ceri, sa nu inventi nimic si sa ai totul. Venirea, Sederea in ocrotitul si orcrotitorul Adapost, Biserica, Povetele si Invatatura, Plecarea, iar sub fagaduinta Divina, Luminoasa Revenire!
Totul sub semnul incontestabil al legitimitatii noastre planetare - Sfanta Lumina!
Hambarul nostru este plin iar noi batem bajbaind bezmetici pe la usi straine, cersind alteratii.
Vezi, stiinta academica, in toata emfatica ei splendoare, consuma o mare, de neevitat si de neiertat rusine: nu vorbeste despre suflet. Nu vorbeste pentru ca nu are definitie pentru Delicatul. Nu stie nici macar ce este. In vreme ce Sfanta Scriptura, Stiinta Patristica, intreaga Teologie, trateaza Sufletul in chip axiomatic si fundamental. Aceasta unica avere nemostenibila! Mosia vesnicilor abandonata adesea in bezna trivialelor incostiente.
Spovedania, Dariam spovedania!
In Filocalia, vol.10 cuv. 72, spovedania este numita a 2-a nastere, este una din cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii, prin care Dumnezeu iarta si dezleaga pacatele tuturor celor ce se pocaiesc cu sinceritate si hotarasc sa duca o viata dupa Voia Lui.
Pocainta este al 2-lea har, spune Sf. Isaac Sirul, sau reinnoirea Botezului, zice Sf. Ioan Scararul. Or, ce poate fi inafara Legilor Sfinte? Inafara voii Domnului? Stii ce? Starea aceea care iti crea senzatia sfasierii in ghearele pumei. Imburuienarea si ingunoierea sufletului, cum am mai spus. Bascularea Minunii in mocirlele latrinelor profanatorii. Iadul!
Pentru salvarea diamantinelor exista o singura solutie: Fastuoasa eliberare! Spovada!
"Nu exista pacat de neiertat, in afara de pacatul nepocait!" (Sf. Isaac Sirul)
Sunt Ultimul dintre nepriceputi, Daria. Sunt prostul pamantului! Nu stiu nimic in afara ideii de pocainta. Idee spun, nu continut. Alfa si Omega!
Am descoperit atat de tarziu ca aici sunt toate reperele si raspunsurile, ca acum ma sufoc, gandindu-ma ca poate n-am sa mai apuc sa-i parcurg treptele sublime.
Am obercait enorm de mult timp, cautand psihologii renanscentiste si moderne. M-am dedicat filosofiilor fundamentale, necesare culturiloe conjucturale. am studiat stiinta astronomiei si astrologia antica. Am citit invataturi asiatice si curente literare. M-am indeletnicit cu ale teatrului si filmului. Am fost jurnalist. Ei si?...Ei si? Unde-i Alfa si Omega?...
Crestinismul! Crestinismul, Daria. Vai ce grandoare! Ce sansa incomparabila sa te nasti in aceasta cuprindere. Sa fii, fara vreun merit, mereu atins de Tainele Domnuluis si, prin Divina inlantuire, de palmele Sfintilor Apostoli.
Sa nu ceri, sa nu inventi nimic si sa ai totul. Venirea, Sederea in ocrotitul si orcrotitorul Adapost, Biserica, Povetele si Invatatura, Plecarea, iar sub fagaduinta Divina, Luminoasa Revenire!
Totul sub semnul incontestabil al legitimitatii noastre planetare - Sfanta Lumina!
Hambarul nostru este plin iar noi batem bajbaind bezmetici pe la usi straine, cersind alteratii.
Vezi, stiinta academica, in toata emfatica ei splendoare, consuma o mare, de neevitat si de neiertat rusine: nu vorbeste despre suflet. Nu vorbeste pentru ca nu are definitie pentru Delicatul. Nu stie nici macar ce este. In vreme ce Sfanta Scriptura, Stiinta Patristica, intreaga Teologie, trateaza Sufletul in chip axiomatic si fundamental. Aceasta unica avere nemostenibila! Mosia vesnicilor abandonata adesea in bezna trivialelor incostiente.
Spovedania, Dariam spovedania!
In Filocalia, vol.10 cuv. 72, spovedania este numita a 2-a nastere, este una din cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii, prin care Dumnezeu iarta si dezleaga pacatele tuturor celor ce se pocaiesc cu sinceritate si hotarasc sa duca o viata dupa Voia Lui.
Pocainta este al 2-lea har, spune Sf. Isaac Sirul, sau reinnoirea Botezului, zice Sf. Ioan Scararul. Or, ce poate fi inafara Legilor Sfinte? Inafara voii Domnului? Stii ce? Starea aceea care iti crea senzatia sfasierii in ghearele pumei. Imburuienarea si ingunoierea sufletului, cum am mai spus. Bascularea Minunii in mocirlele latrinelor profanatorii. Iadul!
Pentru salvarea diamantinelor exista o singura solutie: Fastuoasa eliberare! Spovada!
"Nu exista pacat de neiertat, in afara de pacatul nepocait!" (Sf. Isaac Sirul)
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)