Nu puneti intreaga povara a satisfactiei vietii pe umerii partenerului

Nu puneti intreaga povara a satisfactiei vietii pe umerii partenerului

Fiecare dintre noi visam la implinirea venita prin iubire si aspiram la relatii bune. Nu perfecte, pentru ca avem suficienta maturitate ca sa admitem ca viata nu este perfecta, noi nu putem fi perfecti, desi, undeva, in coltul irational al mintii noastre ne iluzionam ca poate, cine stie, cumva vom avea parte de perfectiune. Si poate chiar vom avea. Atata doar ca trebuie sa acceptam ca este vorba de perfectiunea proprie. Definitia proprie a perfectiunii, daca vreti sa ii ziceti asa, ar fi, varianta cea mai buna si satisfacatoare care ni se poate intampla fiecaruia dintre noi. La o asemenea perfectiune cred ca putem visa. Toti ne putem dori sa avem vieti frumoase si relatii satisfacatoare si merita sa muncim ca sa le obtinem pentru ca nu vor pica din cer.
Este sanatos sa visam dar este foarte important sa ramanem constienti de faptul ca o viata visata se transforma in realitate abia atunci cand ne trezim si depunem efortul necesar pentru a o face posibila. Putem avea vieti bune, relatii suficient de bune cat sa traim din plin iubirea si intreaga gama de emotii de care suntem capabili si care ne fac sa ne simtim vii.
Nu putem trai singuri dar a trai impreuna cu cineva este posibil abia dupa ce am invatat sa fim bine cu noi insine. Abia dupa ce am inteles cine suntem, cam ce ne dorim, incotro ne indreptam, ce avem si putem oferi, ce ne face sa fim unici, care ne sunt pasiunile, calitatile si limitele, cand reusim sa ne definim identitatea si ne asumam matur responsabilitatea pentru alegerile noastre, pentru calea pe care o urmam si pentru propria persoana, putem invita alaturi de noi pe cineva care doreste sa imparta cu noi acelasi drum in aceeasi directie.
Oricat de mult vom iubi omul de langa noi, nu avem nicio scuza sa il impovaram cu nevoile noastre de implinire. Nimeni nu este dator sa ne faca fericiti iar cei care reusesc sa ne aduca bucuria zilelor frumoase o vor face pentru ca aleg, simt, isi doresc sa contribuie la fericirea noastra, o fac fara efort si asta pentru ca nu se simt fortati sa ne aduca o implinire dupa care tanjim, pentru care nu stim ce sa facem dar pe care o cerem partenerului si ne suparam daca nu poate sa ne-o ofere.
Partenerul nu te poate face fericit pentru ca isi doreste el asta chiar daca face tot ce stie in acest sens. Fiecare cunoasteti, probabil, persoane care, orice li s-ar oferi sunt nemultumite, se simt neimplinite, sunt frustrate si nefericite cerand mereu mai mult. Nimeni nu este dator sa iti ofere ce tu nu iti poti oferi singur. Esti singurul responsabil sa iti cauti echilibrul si linistea, sa alegi cu maturitate situatiile care te dezvolta si iti ofera siguranta si stabilitate. Esti singurul dator sa iti atingi obiectivele pe care tot tu esti responsabil sa ti le descoperi si sa muncesti ca sa le implinesti. Un parrtener nu va putea umple un gol pe care tu singur nu stii cum sa il umpli. O relatie nu se poate construi pe un fundament nesigur si fragil. Din acest motiv tu esti cel obligat sa lucrezi la tine pentru a oferi terenul propice unei relatii care poate aduce mai multa bucurie acolo unde deja exista sansele ca aceasta sa existe, mai multa implinire acolo unde constient si responsabil, tu ai pus bazele unei vieti bogate in planuri si realizari frumoase.
Nu astepta ca iubirea sa iti rezolve problemele, sa te salveze din neajunsuri si sa iti duca greul existentei. Vei trai doar iluzia salvarii pentru ca apoi sa ai pentru ce plange, ce sa acuzi, spre ce sa arati acuzator cand plasa de siguranta se rupe, cand dependenta aduce sevrajul golului in care cazi si din care te regasesti la fel de disperat cum erai inainte sa atarni de fantasma implinirii in relatie. De aia dor asa mult multe din iubirile care se sting. Pentru ca spatiul ramas in urma lor aduce in plusul durerii si dezamagirii si disperarea acelui nimic de dinainte. O iubire sanatoasa care se consuma in viata unei persoane echilibrate si mature, lasa in urma amintiri frumoase, poate tristete, dezamagire, dor dar nu destructurare, dezintegrare si gol. In urma iubirilor persoanelor care s-au ”avut” si inaintea relatiei, ramane o persoana singura dar completa care a pierdut doar partenerul de drum nu si pe sine in aceasta calatorie in doi.
Iata de ce iubirile sunt minunate dar nu sunt datoare sa ne aduca toata implinirea si sensul existentei noastre ci doar sa lumineze cea mai frumoasa parte din noi!
Nu puneti intreaga povara a satisfactiei vietii pe umerii partenerului! Sprijiniti-va pe voi si tineti-l alaturi strans, cu dragoste si tandrete, pe cel care va face calatoria mai plina de farmec!