Biserica Ortodoxă vs. Biserica Catolică

Am rămas surprinsă cât de mulți nu fac o diferență între cele 2 biserici sau religii. E adevărat că ambele se trag din creștinism, însă cândva s-au scindat (1054 - Marea Schismă) și una dintre ele a luat-o cam pe alături, în sensul că a început să pună accent tot mai mult pe figura papei și a instituției politico-statale a Sfântului Scaun (Statul Papal):

"În Biserica romano-catolică, spre deosebire de cea bizantină, caracterizată de o accentuare crescândă a figurii papei și a instituției politico-statale a Sfântului Scaun (Statul Papal), au fost repetate mișcări de contestare pe tot parcursul Evului Mediu, mișcări ce au condus la ulterioare desprinderi, mai mici în comparație cu așa-zisa „Mare Schismă” , dar nu lipsite de importanță. Ele sunt de amintit la afirmarea treptată (în Occident) a idealurilor teocratice, care au coincis cu tentativa de încreștinare absolută (cu forța) a societății și cu afirmarea primatului puterii temporale a papei, chiar și în comparație cu puterea împăratului.

Rezistența în fața acestor dezvoltări (a puterii și a primatului) precum și a degradării progresive a obiceiurilor morale ale clerului au fost călăuzite de diferite mișcări atât din interiorul Bisericii romane (ex. noile ordine religioase: franciscani, dominicani etc.), cât și din afara bisericii, de către schismaticii și/sau de eretici, împotriva cărora n-au lipsit repercusiunile sângeroase (sec. al XI-lea până în sec. al XIII-lea: albingenzii, catarii, valdezii etc.).

Crescândul amestec între Biserica catolică și puterea politică (numită „brațul secular al bisericii”) a stat la originea ulterioarelor fapte traumatice, cum ar fi de ex. proclamarea cruciadelor pentru eliberarea Țării Sfinte, transferarea sediului papal la Avignon, Schisma Apuseană a bisericii Romano-Catolice dintre anii 1378-1417.

Ruptura cea mai importantă și cu grave urmări pentru întreaga creștinătate a avut loc însă în sec. al XVI-lea, cu afirmarea Reformei protestante, provocată de starea gravă de decădere religioasă și morală a Scaunului Romei și favorizată de instanțele de reînnoire prezente în umanismul creștin (ex. Erasmus din Rotterdam, Thomas Morus), pe lângă multe alte încercări de reformă catolică și de reîntoarcere la puritatea credinței prin fondarea unor noi Ordine religioase sau prin reînnoirea celor existente deja (ex. Francisc de Paolo).

Reforma protestantă a găsit în opera lui Martin Luther și în situația germană deosebită originile sale imediate, dar această reformă foarte repede a implicat tot centrul și nordul Europei, chiar dacă această implicare a fost cu caracteristicii specifice legate de diferitele condiții naționale (ex. formarea Bisericii Anglicane, predicarea lui Jean Calvin, cea a lui Henrich Zwingli ș.a.).

Procesul de divizare a creștinismului occidental a atins toate planurile: pe cel teologic, cu controversatele interpretării asupra libertății omului în fața harului și a condamnării (așa numitele „controverse cu privire la predestinare”); pe plan liturgico-sacramental, controversele asupra sacramentelor, îndeosebi asupra Euharistiei și a prezenței reale a lui Hristos sub speciile pâinii și vinului; pe plan ierarhic și disciplinar, raporturile dintre magisteriu și libera interpretare a Scripturii, structura episcopatului, problema celibatului ecleziastic; pe plan organizatoric, cu refuzul de a recunoaște autoritatea (până atunci incontestabilă) a papei.

Pusă în fața unei crize atât de grave, Biserica Catolică a reacționat în cele din urmă cu mișcarea cunoscută mai apoi cu numele de „Contrareformă” și, mai ales, cu opera Conciliului din Trento (1545-1563); un rol foarte mare (după părerea unor istorici: decisiv) l-a avut în această reacție Societatea lui Isus (Iezuiții), fondată de sf. Ignațiu din Loyola, în 1534.

Odată cu căderea Constantinopolului sub dominație turcă (1453), stindardul creștinismului ortodox a trecut în mâinile Bisericii de la Moscova, ridicată la rang de Patriarhat în 1589, devenită prima aliată a Țarilor ruși. A început astfel procesul de identificare națională între Biserică și stat și de reluare a cezaropapismului bizantin. În timp ce Biserica și Țarul se prezentau (și într-o oarecare măsură erau) protectorii ortodoxiei, în mod deosebit a Bisericilor din Balcani căzute sub dominație otomană, s-a elaborat și ideea Moscovei ca „a treia Romă”, chemată să revitalizeze întregul creștinism." (preluat din http://ro.wikipedia.org/wiki/Cre%C8%99tinism)

Așa că, puteți vedea că toate actele sângeroase (cruciade, ordinul franciscanilor, ordinul dominicanilor, schismaticii, ereticii, reforma protestantă a lui Martin Luther) sunt însoțite de cuvântul "catolic". Deci ar trebui să facem o deosebire între cele 2 Biserici sau credințe.

Voi concluziona cu prezentarea principalelor diferențe preluate integral din învățăturile Părintelui Cleopa (http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/16diferente.htm):

"- Există purgatoriu, precum zic catolicii ?
- Purgatoriu nu este. catolicii zic că între Rai și iad ar fi un foc mare, unde merge sufletul câteva sute de ani și se curăță acolo, apoi trece în Rai. Nu există așa ceva. Noi avem Evanghelia Judecății, pe care o au și ei, dar nu arată trei locuri, ci numai două - raiul și iadul. Mântuitorul, când va sta pe scaunul slavei Sale și va aduna toate popoarele de la zidirea lumii să le judece, îi va despărți pe dânșii, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune pe drepți de-a dreapta Sa și pe păcătoși de-a stânga Sa ... Și vor merge păcătoșii în munca veșnică, iar drepții în viața vesnică.
Deci nu putem zice că sunt trei locuri, ci numai două : munca veșnică sau viața vesnică.
Cei mai mari dușmani ai catolicilor sunt protestanții și calvinii. Ei s-au rupt de Biserica Catolică la anul 1517, prin Martin Luther, fiind urmat de Zwingli, Calvin si Hus.
Care sunt punctele principale care ne despart de catolici ?
Învățăturile principale care ne despart dogmatic și canonic de catolici sunt :
1 - Întâi este filioque. Ei zic ca Duhul Sfânt purcede și de la Tatăl și de la Fiul. Această greșeală dogmatică este cea mai grea. Sfântul Evanghelist Ioan spune că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și este trimis în lume prin Fiul. ( Ioan )
2 - Al doilea este supremația papală. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii creștine, adică locțiitorul lui Hristos pe pământ ! Mai mare decât toți patriarhii ! Ceea ce n-a facut Biserica Universală. Mândrie drăcească. Papa se numește urmașul Sfântului Petru !
3 - Infaibilitatea papală. Ei zic că Papa nu poate greși ca om, în materie de credință, când predică el, ceea ce este iarăși o dogmă nouă respinsă de Biserica Ortodoxă.
4 - Al patrulea este purgatoriul. Ei zic ca între Rai și iad ar fi un foc mare unde stă sufletul câteva sute de ani și se curăță, apoi se duce în rai. Nu scrie în Sfânta Scriptură așa ceva; nu-i prevăzută nicăieri această învățătură.
5 - Azimele. Ei nu slujesc cu pâine dospită, ci cu azime, ca evreii.
6 - Catolicii mai au o dogmă nouă : imaculata concepție. Ei zic că Maica Domnului ar fi născută de la Duhul Sfânt. Nu-i adevărat. Este născută în chip firesc din dumnezeieștii Părinți, Ioachim și Ana, ca rod al rugăciunii.
7 - Au substanțialitatea. La sfințirea Sfintelor Daruri, catolicii nu fac rugăciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la Sfânta Epicleză. Ei zic că Darurile se sfințesc singure, când se zice : Luați, mâncați ... și celelalte. Nu au rugăciunea de pogorâre a Duhului Sfânt, peste Daruri.
8 - Celibatul preoților; preoții catolici nu se căsătoresc. Sunt celibatari, împotriva Sinoadelor Ecumenice, care au hotărât ca preoții de mir să aibă familie.
9 - Ei au și indulgențele papale. Altă rătăcire. Papei, dacă îi dai parale multe, poți să faci oricâte păcate, te iartă, te dezleagă. Sfinții lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le dă papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea păcatelor oamenilor care nu au destule fapte bune.
10 - Și mai este un punct important : mirungerea. Catolicii nu miruiesc copiii imediat după Botez, ci la șapte-opt ani și numai arhiereii îi miruiesc.
Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfântului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul și Sfântul Ioan Gură de Aur, iar catolicii au liturghia romană și cea ambroziană.
Iată acestea sunt punctele dogmatice și canonice principale care despart Biserica Ortodoxă de cea Romano-catolică.
Iar cu protestanții nu avem nimic în comun. Ei au reformat total dogmele stabilite de Sfinții Părinți și au renunțat la cele șapte Sfinte Taine. Ei nu au ierarhie și taine și nu se pot mântui. Din cele șapte Taine mai au doar două : Botezul și Euharistia, pe care o fac cu pâine nedospită ca și catolicii. Din protestanți s-au născut toate sectele neoprotestante care atacă țările ortodoxe astăzi."

 

Cuvinte vii

"Când oamenii țin postul Paştelui, Iadul se zguduie." (un părinte)

- Ma spălați pe mâini și pe picioare, dar pe ele nu e numai mizerie, ci este sângele pe care l-am vărsat… sângele fraților și prietenilor mei!

A tăcut puțin și a adăugat:

- Știți ca va așteptam sa intrați în “tura” și ca v-as fi ucis cu aceste mâini? Sufletul îmi tremura de emoție, de mila, de durere. Ce puteam sa-i spun?

- Taci, i-am zis, totul a trecut! Ne-a scapăt Dumnezeu! Dacă poți, roagă-te!

Emoționat, el mi-a prins mana și mi-a sărutat-o. Ma va arde toată viata acel sărut fantastic. Înțeleg acum mai bine intensitatea scenei de pe Golgota, când tălharul pocăit l-a mustrat pe cel ticălos.

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2007/05/07/tu-poti-fi-urmatorul-reeducat-fragment-din-intoarcerea-la-hristos-de-ioan-ianolide/ )

Omul este singurul „animal” care se gândeşte la moarte, care îşi aşteaptă sfârşitul. Conştiinţa morţii ne face viaţa mai vie, ne aduce aminte că nu am fost lăsaţi zadarnic pe acest pământ. Trebuie să ne grăbim să umplem viaţa noastră de rost, un rost pentru care ar merita să trăieşti şi să mori.  (Savatie Bastovoi)

Sfântul Andrei a răspuns: "Eu sunt rob Crucii lui Hristos, şi mai mult doresc moartea Crucii, decât să mă izbăvesc de chinuri, de care nicidecum nu mă tem; iar tu vei putea scăpa de chinurile cele veşnice care te aşteaptă, dacă ispitind răbdarea mea, vei crede în Hristos, căci eu mai mult pentru pierzarea ta mă mâhnesc, decât tu pentru pătimirea mea. De vreme ce pătimirile mele vor fi numai într-o zi, sau cel mult două şi vor sfârşi, iar patimile tale nici după o mie de ani nu vor avea sfârşit. De aceea nu-ţi mai înmulţi patimile, nici îţi mai aprinde focul cel veşnic".

"Căruia mintea îi este sănătoasă, nu-i este nevoie de carte. " (Antonie cel Mare)

Cuviosul Maxim a zis: "Toate lucrurile cele bune şi cele rele ne sunt nouă în voie, dar pedepsirile şi certările ce ni se întâmplă sau cele potrivnice acelora, nu sunt în puterea noastră; pentru că nu avem putere în faţa durerii ce ne munceşte, nici pentru sănătate, ci numai în pricinile acelea care aduc ori durere, ori sănătate; şi precum reînfrânarea este pricina bolii, iar înfrânarea este pricinuitoare a sănătăţii celei bune, aşa şi pază poruncilor lui Dumnezeu este pricină de câştigare a împărăţiei cerului, iar călcarea acelora este pricinuitoare a focului gheenei".
"Ispitiţi se fac sfinţii, ca arătate să fie tuturor faptele cele bune şi tăinuite ale lor, precum au fost Iov şi Iosif; căci Iov a fost ispitit spre arătarea bărbăţiei ce era într-însul, dar neştiută de nimeni; iar asupra lui Iosif a venit ispita, ca să fie arătată întreaga lui înţelepciune şi înfrânarea care face pe om sfânt; şi fiecare din sfinţi, chiar fără de voie de au pătimit în această lume, pentru aceea au pătimit, ca, prin primejdiile ce se aduc asupra lor de la Dumnezeu, să calce ca pe un şarpe pe mândrul şi răul diavol; căci la fiecare sfânt răbdarea este lucrul ispitirii".

Puţin optimism

“A proorocit ava Neofit Pustnicul [un nevoitor isihast român] că vor fi cu miile cei ce vor Urma Calea cea de Taină a Isihiei. Grele vor fi schimbările Lumii, dar tot aşa de minunate vor fi şi Renaşterile Spirituale ale multora. Va coborî din Munte şi din Peşteri Lucrarea cea de Taină a Isihiei până în Inima Oraşelor şi mulţi Tineri, aparent neştiutori, se vor Trezi cu tărie la o Viaţă de Duh asemănătoare celei din vechime. Minunată va fi această ÎNVIERE tocmai acolo unde moartea se crede stăpână! Duhul Cel Prea Sfânt îşi va arăta Puterea mai presus de toate. Lucrarea cea de Taină a Isihiei va înflori în pustiul multor Inimi ce vor deveni apoi Ceruri Întrupate [...] Lucrarea cea de Taină a Isihiei va fi Taina Viitorului Lumii noastre. Istoria ce vine va fi cea mai teribilă confruntare dintre Lumina şi întuneric, dintre Duhul Vieţii şi al morţii. Dar Puterea Luminii va fi atât de mare încât va depăşi toate legile fireşti”. (Părintele Ghelasie Gheorghe)

Parintele Paisie de la Sihla
"Am gasit o groapa in padure si mi-a venit in minte sa stau acolo 5 zile ca sa postesc si sa ma rog. Dar cand citeam din Ceaslov rugaciunea de seara si acatistul Sf. Voievozi, am auzit un glas infricosat: "Ce faci aici?" Era vrajmasul! Atunci de frica, repede am laut Ceaslovul si nu stiu cum am ajuns aici. Ma rog de ma iarta, parinte Paisie" (fratele Gheorghe Ilie - fratele parintelui Cleopa)

Lângă Ierusalim era valea fiilor lui Enoh, care se numea Tafet. Într-acea vale poporul junghia pe fiii săi şi pe fiicele sale, spre jertfa idolului Moloh (noroc), şi le ardea trupurile lor. Şi, când se săvârşea acea junghiere fără de Dumnezeu şi acea jertfă nelegiuită a pruncilor nevinovaţi, atunci trîmbiţele şi timpanele sunau, ca să nu se audă de către părinţi durerea şi ţipetele copiilor celor junghiaţi. (din viata proorocului Ieremia - http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-prooroc-ieremia).

EROU = Chair daca toti din jurul nostru fac raul, sa cautam cu orice pret sa facem binele.

 

Sfinții închisorilor iertați-ne ignoranța!

În seara asta am urmărit o emisiune de pe Antena 3 "În premieră cu Carmen Avram" care de altfel a fost difuzată aseară la televizor dar noroc cu mama, care m-a făcut s-o caut și s-o urmăresc azi.

Pot spune că am plâns cu suspine multe: în mândria mea enormă n-aș fi recunoscut pentru nimic în lume că plâng, dar de data asta pot spune că a fost o minune pentru că m-a ajutat să mă eliberez mult.

Știi acum mă "distrează" toate zicalele acelea că dacă plângi înseamnă că ești o fire slabă, sau bărbații care plâng nu-s masculi adevărați!, prostii pe care până nu demult chiar le credeam așa de mult încât râdeam de sora sau de mama mea care erau mai emotive și care nu de puține ori eu eram cauza pentru care plângeau, iar în sinea mea de om prost mă consideram mai superioară, mai rezistentă. Acum știu care este rostul plânsului, de ce e important să plângi, cât de mult te ajută să plângi, astfel încât încă din Israel îmi doream să pot plânge și nu puteam (înafară de Sfântul Mormânt care nu avea cum să nu mă marcheze) și acumulasem o tensiune în mine pe care azi am eliberat-o cu ajutorul unui documentar scurt dar emoționant, asa încât pot spune că am trăit o minune, ajutată de Sfinții închisorilor.

Unii dintr cei care vor citi vor zice că aberez sau că nu-s întreagă la minte, însă i-aș ruga înainte de a închide pagina să-și răpească 23 de minute din timpul lor și să urmărească documentarul:

Înregistrarea de pe Antena 3

Pentru ceilalți am să-mi spun și eu regretul enorm de a trăi într-o țară în care cei din conducere, care sunt sigură că unii dintre ei au fost direct sau indirect torționari, continuă să mușamalizeze cât mai mult cu putință adevărurile despre ceea ce s-a petrecut în închisorile comuniste, și asta doar de teama de a nu fi luați la răspundere. Cum este posibil ca un procuror militar, despre care Marius Oprea (fost director a "Institutului pentru investigarea crimelor comunismului") spunea că se scobea în nas, destul de vulgar (ăștia fiind de fapt cei pe care i-am ales să ne reprezinte și să ne facă dreptate - niște vulgarități notorii) să-i zică sec: "Ce-i asta condamnarea comunismului? Uite eu sunt procuror militar, dă-mi adresa comunismului, pe ce stradă stă și cum îl cheamă?" - incredibil cum ne batem joc de istorie, de strămoșii și martirii noștri în fața cărora dacă nu îngenunchem măcar să ne aplecăm capul căci datorită lor ne mai rabdă Dumnezeu. Apoi continuă cu nonșalanță: "BĂ voi nu vedeți că sunteți duși de nas. Ce ați mai văzut vreun securist anchetat? Eu sunt procuror, pentru mine nu există crimă fără victimă, mie îmi dai mortul, o iau de la mort încolo...". Atunci dl. Marius l-a ascultat și a început să caute morți, dar și-a dat seama că spaima celor care vroiau să ascundă adevărul devenise și mai mare, astfel a intrat în conflict cu Statul, de teamă că victimele vor putea cere despăgubiri.

Săpături mai face, dar numai recurgând la tertipuri ca să obțină bani, însă aici intervine un nou obstacol: nu poate face o expertiză medico-legală și astfel victimele deshumate rămân neidentificate, rudele fără despăgubiri, torționarii necunoscuți iar Marius Oprea cu morții în brate.

Spunea că cea mai simplă expertiză medico-legală costa 500 lei, Statul spune nu-i al meu, Parchetul nu noi, medicina legală spune nu, noi trebuie să fim plătiți, direcția penitenciarelor spune păi noi v-am lăsat să săpați și până la urma de vină e el pentru că i-a găsit!

Concluzionează frumos: "E un fel de ciclu istoric, trebuie să ne consumăm comunismul, partidul comunist a dispărut dar nu comuniștii și nu mentalitatea lor. Și ei conduc în continuare!"

Și așa rămân sfinții neidentificați, în gropi comune și fără cruce, și atunci ne mai mirăm ca devenim tot mai răi când nici biserica nu vrea să îi canonizeze, deși la Prislop demult a devenit loc de pelerinaj pentru Sfântul Arsenie Boca un clarvăzător, sau moaștele întregi ale părintelui Ilie Lăcătușul de la cimitirul Giulești din București, la care am fost și eu să mă închin luna trecută și aflam că ușa (metalică acum) a fost spartă în nenumărate rânduri de rău-voitori (ca să spun frumos) care vroiau să profaneze moaștele dar niciodată nu s-au putut apropia, sfințenia lui îi ardea, ca să nu mai vorbim de miile de minuni care s-au petrecut în toate aceste locuri și în multe altele.

Cu toate acestea ei ne ocrotesc și ne iubesc de sus și așteaptă smeriți un gând, o pomenire. De aceea suntem datori fiecare cum poate să-i facem cunoscuți, să le mulțumim pentru ocrotirea pe care ne-o dau și de care multi pot da mărturie și să-i rugam șă ne ierte ignoranța și lipsa de acțiune de care dăm dovadă.

Asta am vrut și eu prin această postare, să adresez un îndemn vouă celor ce citiți să-i mai lăsați pe Băsescu, Ponta, Cornulețu, pe steaua cu 5 colturi (de care amintește părintele Arsenie și de care spune că va dispărea, dar va veni cea cu 6 colțuri, adică anarhia și va fi vai și amar) că n-o să ne vină niciodată vreun ajutor de la ele și să ne amintim și de cei care s-au sfințit în închisoare.

Pentru deținuți, hrana puțină n-a fost un chin așa cum sperau torționarii ci un prilej de a posti continuu, tortura continuă i-a învățat smerenia, umilința a ajuns să-i înalțe iar moartea să fie percepută ca bucuria învierii. Și astfel celulele s-au transformat în chilii iar temnițele în adevărate mănăstiri, în întunericul închisorii s-a născut o lume mai credincioasă, mai profundă și mai iubitoare de Dumnezeu!

În Premiera - Sfinții închisorilor partea I

"Comunismul a umplut cerul de sfinți!" - Arsenie Papacioc

Profețiile părintelui Arsenie Boca

Textul de mai jos este preluat din: Razboi intru cuvant
 
Este de știut ca toate proorociile atribuite Părintelui Arsenie Boca - nu numai cele incluse în selecția de aici, pe care le-am socotit cele mai credibile – provin nu din scrierile sale, ci din relatări ale unor martori/ ucenici, iar validitatea sau veridicitatea lor este strict în funcție de fidelitatea cu care aceștia au transmis mărturiile lor. Le-am exclus pe cele care aparțineau din start unor surse îndoielnice sau cu iz neortodox (gen Radu Cinamar, scriitor de factura New Age, sau altele privitoare la Bucuresti-Noul Ierusalim). Nădăjduim totuși ca cele de fata, certificate și de clerici care sunt urmași duhovnicești ai părintelui Arsenie, reprezinta marturii autentice și, în orice caz, avertismente și povățuiri de folos sufletelor noastre.

* Spunea odată cineva: „Părinte, Ceaușescu strica bisericile”. „Nu el, ma, ci păcatele omenirii“ – i-a raspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu)

*

* Odată, la Drăgănescu, am stat de vorba cu Părintele Arsenie în biserica și când sa ies către poarta, cam pe lângă fântâna, Părintele s-a oprit în fata mea și mi-a zis: „Mai, hai să-ți spun ție ceva, că știu ca tu nu ma spui la nimeni”. Și continuă: „Hai, să-ți spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte tari comuniste vor face pașnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – ca și când dai cămașa de pe tine și iei alta cămașă – numai România va face trecerea prin vărsare de sânge și vor muri mulți”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri și eu. Atunci, sfinția sa s-a așezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca și când s-ar fi rugat (nu cum fac preoții, cu mâinile în sus). A stat asa, cu fata către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, ca nu voi muri la revoluție, dar ca „asta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care asta?”. „Asta, ma, care ziceți voi ca nu vi-l mai schimba Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceaușescu, Părinte?”. Dansul mi-a zis: „Da, ma, asta. Și voi muri și eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboaca Matei, Savastreni)

*

* Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceaușescu, pentru trecerea frauduloasa a graniței. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca sa-i spunem. Părintele ne-a zis: „Sa-i para bine ca n-a fost pușcat“. Apoi s-a întors către lume și a zis: „Mai, sa știți ca multi vor pleca din tara, dar putini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori sa se întoarcă și n-or mai putea, caci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ți părăsești tara.
Înainte de revoluția din 1989 Părintele ne-a spus ca miroase a praf de pușcă și asa a fost. Ne-a mai spus ca o sa ne pasca un mare cutremur și blocurile din București vor ajunge ca și cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost și rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie și ne rugam acolo și de cate ori îl chemam în rugăciune, el ne ajuta și ne ocrotește. (Viorica Fărcaș, 48 ani, Voila)

*

* Odată mi-a zis ca, într-o noapte, către ziua, ne vor ocupa trei tari: Ungaria, Bulgaria si Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or sa ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Și pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chis Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mures)

*

* Mi-a mai povestit cineva ca Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, sa nu-i pedepsească, sa-i ierte ca și ei sunt creația Lui și sa aibă mila de ei. Și l-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie sa vadă ce e pe acolo – prin America – și a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu știu. Nu cred ca l-a dus cu trupul. L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetica (vezi cele doua turnuri din „11 septembrie”).

*

Prea Sfințitul Daniil, la înmormântarea Părintelui Arsenie, a spus ca ar fi zis Părintele Arsenie asa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munții Făgărașului”. Ne-om duce la munții Făgărașului și la dealul Prislopului sa se prăvălească peste noi ca nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi!, și dealurilor: Acoperiți-ne!» – Lc.23, 30). Și ne-om duce la morminte să iasă afara și să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.

*

* Părintele a iubit mult Munții Făgărașului; venea mereu pe la cabana Podragul si pe la Turnuri. Spunea Parintele: „Munții Făgărașului și dealurile Prislopului va vor acoperi pe voi”.

*

Părintele a fost și este un sfânt intre noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecata, sa ne treci cu grămada”. Parintele a zis zambind: „ N-ai spus rau, mai”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii il cunosteau, altii nu-l cunosteau, dar Parintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam rai, dar totusi, fac milostenie multa si asta ii ajuta”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)

*

* Eram cu Parintele Arsenie si l-am intrebat: „Ce sa facem Parinte, ca acum este foarte rau”. Parintele zice: „Va veni si mai rau”. Zic: „Parca toate sunt otravite. Nici nu ne mai vine sa mancam”. „Ma, faceti semnul sfintei cruci pe tot ce mancati: apa, ceai, cafea, prajitura, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar și cu otrava, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

*

* Zicea Parintele Arsenie, parca pentru toti romanii: „Îmi pare rău de voi ca sunteți slăbiți în credință. Veți cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frica pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt ingaduite de Dumnezeu, Care este tovarasul de drum al fiecaruia, de la nastere pana la moarte. Vor cadea si cei alesi. Îmi pare rău ca sunteți cei de pe urma. Va vor cerne. Vor pune impozite, taxe si alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Manis, 81 ani, Codlea)

*

* Faceam serviciul in Brasov, la uzina Astra. Odata a venit Parintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfantului Nicolae din Schei), unde a participat la slujba. Atunci a spus: „Trebuie sa ne intarim spiritualiceste, ca altfel viata noastra este moarta, chiar daca ne merge numele ca traim. Luati exemplu de la Stefan cel Mare, care cu o mana de oameni intariti spiritualiceste, tinea pe tatari la Nistru si pe turci la Dunare”. (Nicolae Streza, 84 ani, Fagaras)

*

* Imi spunea parintele Bunescu ca Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserica, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar și doua-trei ore se ruga pentru poporul roman. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)

***

* Spunea Parintele Arsenie sa ne spovedim si impartasim mai des, ca va sosi timpul cand se va lua Sfanta Liturghie la cer si nu se va mai savarsi pe pamant“. (Septimia Manis, 81 ani, Codlea)

( extrase din: Noi marturii despre parintele Arsenie Boca, editie ingrijita de Ioan Cismileanu, Editura Agaton, Fagaras, 2005)

 

 


***

* Privind viitorul a spus odata: “Zdreanța roșie, secera și ciocanul, steaua cu cinci colturi va dispărea , dar va veni steaua cu sase colturi , anarhia, și va fi vai și amar de lume“. (Cornea Elena, Harseni)

*

* Parintele Arsenie:

“Vasile, americanii pe care stiu ca-i astepti, nu vor veni! Pe noi, singuri, ne asteapta o lupta grea si lunga. Cei buni si drepti vor da jertfa mare de viata si sange, cei slabi, nimicnici si fatarnici vor ingrosa randurile dusmanilor nostri atat de mult, incat vor crede ca sunt numai ei, atotputernici si atoatestiitori.

Asta va fi burta lor moale si-i va duce la pierzare cand va veni din Rasarit un om cu stea in frunte.

Dar va fi peste multi ani, peste foarte multi ani si noua Dumnezeu nu ne va harazi sa vedem acele vremi. Tu nu vei putea vedea americanii care atunci vor veni! Mie nu-mi va fi dat sa vad, dupa sarbatoarea desarta a victoriei, cati dintre cei drepti au mai ramas! Caci, vezi tu, Vasile, dupa aceasta victorie desarta, putini dintre cei drepti vor mai fi in picioare si la sarbatoare. Peste tot vor fi naimitii [vanduti dusmanului] si abia atunci va incepe o noua lupta, poate mai usoara, caci fara jertfa de sange, dar la fel de lunga ca si cea pe care am inceput-o noi acum!” [...]

(Vasile Serbu, Arpasul de jos), (Monitorul de Fagaras, 13-19 feb.2008)

*

* Odata venise o doamna de la Bucuresti si Părintele i-a spus ca pe București s-a “ouat” de doua ori, referindu-se la bombardamente [dar și la cutremure], iar când se va “oua” a treia oara Bucureștiul va fi șters de pe fata pământului deoarece acolo forfotesc păcatele.

Alta data Parintele ne-a vorbit despre sfarsitul lumii, ca sfârșitul lumii nu va fi asa cum gândim noi ca va muri toată lumea odată. Ci va muri pe rand. Intr-o parte de lume vor fi razboaie, in alta parte cutremure, in alta inecari, vor fi accidente peste accidente, vor fi boli necunoscute si fara de leac. Toate acestea le putem vedea in zilele noastre. Toate acestea, pe care le vedem acum, le-a proorocit Parintele Arsenie prin anii 1945-1946 ca sa ne intoarcem la credinta ca sfarsitul nu-i departe. Putem vedea asta dupa semnele care sunt.

Toate aceste semne ni le-a proorocit Parintele Arsenie prin anul 1945-1946 si ne-a citit [talmacit] din Biblie de la Apocalipsa ca se va ridica de la Rasarit un popor fara cruce, va bantui casele oamenilor, le va darama, le va nimici, se va calca om pe om, se va manca carne de om si se va bea sange de om. Cine va ramane din razboiul acesta va fi ales ca graul din pleava. Pleava zboara, iar graul ramane. Se va alege cine va ramane.

Părintele ne-a spus: “Nu va spun de la mine. Asa scrie in carte, in Biblie”.

(Preoteasa Lucreția Urea și Paraschiva Anghel)

*

* Parintele facuse atunci altarul din padure si într-o predica spusese: „Ma, întoarceți-vă la Dumnezeu caci calul rosu bate la porțile Răsăritului. Dar sa nu va întristați ca de acolo vine mântuirea. Prigoana vine de la Apus”. Adica, prigoana vine din Apus acum, în vremurile noastre.

(Penciu Georgeta, Fagaras)

(din: “Alte marturii despre parintele Arsenie Boca”, Editura Agaton, Fagaras, 2008)

***

Sfaturi si indemnuri ale Parintelui Arsenie:

- Vine timpul, si e foarte aproape, cand toți preoții vor repara bisericile, iar alții vor construi altele noi, dar nelucrând ei la sufletul omului, vor rămâne bisericile goale, cucuvelele vor canta într-însele. Roadele slabirii in dreapta credinta a teologilor in facultati si seminarii vor fi preotii, care vor fi si mai slabi ca invatatorii lor; mai ales in Transilvania ortodoxia aproape ca va disparea, ultima reduta va fi Sibiul, dar va cadea si acesta. Dumnezeu nu forteaza mantuirea nimanui. Cine are minte sa ia aminte.

(din: “Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, Editie ingrijita de Ioan Cismileanu, Editura Agaton, Fagaras, 2004)

***

În anul 1976, părintele Boca, în timpul pictării Bise­ricii Drăgănescu, spunea în dialog cu informatoarea „Vicol Tatiana“:

„Con­ducerii de astazi nu ii trebuie manastire. Ei au lasat cateva manastiri istorice si atat. Ei vor ajunge sa cuprinda intreg pamantul [si] vor con­du­ce lumea. Pana atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este crestin adevarat, care [le] va rabda pe toate; care nu, va cadea in valul lumii“.
Eu am zis: “Eu nu cred ca vor ajunge sa cuprinda tot pamantul, mai ales ca sunt oameni fara credinta”. Arsenie Boca a raspuns: “Sunt ingaduiti de Dumnezeu si le ajuta [n.n. ingaduie] sa puna stapanire pe intregul glob pamantesc. Însă ce fac comuniștii astăzi trebuie sa fi făcut alții cu veacuri în urma, care erau oameni cu credința, ca sa nu fie altul prea bogat și altul prea sărac. Dar nu au făcut-o și de iaca Dumnezeu le-a îngăduit la ăștia….
[...] Nu-i vor mantui masinile, nu le va ajuta la nimic. Insa tu, asculta aici ce-ti spun eu: Nu te pune cu ei rau, ci sa fii credincioasa, ca Dumnezeu este in orice loc, ca si la Ierusalim, ca si la noi. Caci biserica din ini­ma noastră nimeni nu o poate dărâma“.
Eu am zis ca “dupa desfiintarea manastirii au venit mai multe maici aici la mine sa ma vada si cineva m-a parat si am fost chemata la partid, unde mi s-a facut observatie”.
El mi-a raspuns [ca] pentru vina lui s-au scris 800 de pagini. “Insa acum cine stie cate or fi. Or fi trecut de 1 000. Sa stii ca sunt pandari pusi de ei, sa ne pandeasca pe fiecare in parte. Însa, Dumnezeu cere de la noi faptele si sufletele, atât. Trebuie sa fim dez­bră­cați de orice și numai pe Dumnezeu să-l avem în suflet“.

(Sursa: George Enache si Adrian Nicolae Petcu, Parintele Arsenie Boca in atentia politiei politice din România, Editura Partener, Galati, 2009)

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/28/profetiile-parintelui-arsenie-boca-despre-romania-romania-va-fi-inconjurata-de-flacari-imi-pare-rau-ca-sunteti-cei-pe-urma-va-vor-cerne-%E2%80%9D/ )

Ieromonah Savatie Baştovoi

• "Eu nu am cunoscut o treaptă mai înaltă, mai frumoasă, mai luminoasă şi mai dulce, decât aceea a monahului care iubeşte şi este iubit"
  

• "Monahismul trebuie să fie închis. Misionarismul nu e al călugărilor".
  

• Toată "prietenia" pe reţelele so­ciale online şi folosirea în ex­ces a in­ter­netului slăbesc comu­ni­carea şi dra­gostea. Viaţa în virtual e o mare min­ciună. Este ca amorul prin tele­fon.
  

• În Imperiul Roman, tânărul era matur la 21 de ani şi, prin urmare, apt pentru a sluji cetatea. Acum, tânărul învaţă până la 35, 40 de ani, când îşi ia doctoratele şi termină cu bur­sele în străinătate, adică e un învă­ţă­cel care tremură după note, în loc să zidească ceva. Între timp, face toate pă­catele posibile şi-şi pierde credinţa în dragoste. Când îşi dă sea­ma că nu mai este tânăr şi că nu a împlinit nimic vred­nic în viaţă, vrea să întemeieze o familie, dar e nemulţumit de alegerile ce-i stau la îndemână, pentru că are de ales din­tr-o lume ca el. Şi aşa, viaţa se trans­formă într-un nesfârşit cerc al lui "ce să fac?" 
  

• Numai iubirea ne poate scoa­te din această încurcătură, iubi­rea care este jertfă şi iertare. Căci, nu-i aşa?, a iubi înseamnă a ierta - cum este şi titlul unei cărţi pe care am scris-o.
  

• "Să nu credem răul. Să ştim că tot ce auzim rău de cineva este o minciună, nu neapărat în conţinut, ci în lucrare. Răul nu poate fi adevărat prin definiţie. Răul este opera diavolului, şi dacă ispititorul mai înainte aruncă pe un om într-o gre­şeală, pe urmă trâmbiţează despre acea greşeală în urechile celor slabi, pentru a înmulţi răul. Acesta pare să fie rostul din ce în ce mai clar al televiziunilor. Să ne păzim de înmulţirea clevetirilor care ajung la urechile noastre, şi nu vom pierde niciodată legătura cu Dum­nezeu, oricât de încurcaţi am fi în alte privinţe. Şi să nu râvnim calea păcătoşilor bogaţi şi fuduli. Că, aşa cum spune bunica mea, de nebuni îi plină lumea. Noi să fim mai cuminţi."

Sursa: http://www.formula-as.ro/2013/1053/spiritualitate-39/ieromonah-savatie-bastovoi-eu-nu-am-cunoscut-o-treapta-mai-inalta-mai-frumoasa-mai-luminoasa-si-mai-dulce-decat-aceea-a-monahului-care-iubeste-si-este-iubit-16002

Ce am auzit azi la biserica si mi se pare de retinut:

1. Mai bine este a-ți lega o piatra de moara la gat și a te arunca în apa decât sa smintești pe ceilalți.

2. Slujind oamenilor, slujești lui Dumnezeu. 

Ambele spune de Iisus Hristos când le vorbea oamenilor despre Judecata de Apoi.