Am rămas surprinsă cât de mulți nu fac o diferență între cele 2 biserici sau religii. E adevărat că ambele se trag din creștinism, însă cândva s-au scindat (1054 - Marea Schismă) și una dintre ele a luat-o cam pe alături, în sensul că a început să pună accent tot mai mult pe figura papei și a instituției politico-statale a Sfântului Scaun (Statul Papal):
"În Biserica romano-catolică, spre deosebire de cea bizantină,
caracterizată de o accentuare crescândă a figurii papei și a instituției
politico-statale a Sfântului Scaun (Statul Papal), au fost repetate
mișcări de contestare pe tot parcursul Evului Mediu, mișcări ce au
condus la ulterioare desprinderi, mai mici în comparație cu așa-zisa
„Mare Schismă” , dar nu lipsite de importanță. Ele sunt de amintit la
afirmarea treptată (în Occident) a idealurilor teocratice, care au
coincis cu tentativa de încreștinare absolută (cu forța) a societății și
cu afirmarea primatului puterii temporale a papei, chiar și în
comparație cu puterea împăratului.
Rezistența în fața acestor dezvoltări (a puterii și a primatului)
precum și a degradării progresive a obiceiurilor morale ale clerului au
fost călăuzite de diferite mișcări atât din interiorul Bisericii romane
(ex. noile ordine religioase: franciscani, dominicani etc.), cât și din
afara bisericii, de către schismaticii și/sau de eretici, împotriva
cărora n-au lipsit repercusiunile sângeroase (sec. al XI-lea până în
sec. al XIII-lea: albingenzii, catarii, valdezii etc.).
Crescândul amestec între Biserica catolică și puterea politică
(numită „brațul secular al bisericii”) a stat la originea ulterioarelor
fapte traumatice, cum ar fi de ex. proclamarea cruciadelor pentru eliberarea Țării Sfinte, transferarea sediului papal la Avignon, Schisma Apuseană a bisericii Romano-Catolice dintre anii 1378-1417.
Ruptura cea mai importantă și cu grave urmări pentru întreaga
creștinătate a avut loc însă în sec. al XVI-lea, cu afirmarea Reformei
protestante, provocată de starea gravă de decădere religioasă și morală a
Scaunului Romei și favorizată de instanțele de reînnoire prezente în
umanismul creștin (ex. Erasmus din Rotterdam, Thomas Morus),
pe lângă multe alte încercări de reformă catolică și de reîntoarcere la
puritatea credinței prin fondarea unor noi Ordine religioase sau prin
reînnoirea celor existente deja (ex. Francisc de Paolo).
Reforma protestantă a găsit în opera lui Martin Luther și în situația
germană deosebită originile sale imediate, dar această reformă foarte
repede a implicat tot centrul și nordul Europei, chiar dacă această
implicare a fost cu caracteristicii specifice legate de diferitele
condiții naționale (ex. formarea Bisericii Anglicane, predicarea lui Jean Calvin, cea a lui Henrich Zwingli ș.a.).
Procesul de divizare a creștinismului occidental a atins toate
planurile: pe cel teologic, cu controversatele interpretării asupra
libertății omului în fața harului
și a condamnării (așa numitele „controverse cu privire la
predestinare”); pe plan liturgico-sacramental, controversele asupra
sacramentelor, îndeosebi asupra Euharistiei și a prezenței reale a lui Hristos sub speciile pâinii și vinului; pe plan ierarhic și
disciplinar, raporturile dintre magisteriu și libera interpretare a
Scripturii, structura episcopatului, problema celibatului ecleziastic;
pe plan organizatoric, cu refuzul de a recunoaște autoritatea (până
atunci incontestabilă) a papei.
Pusă în fața unei crize atât de grave, Biserica Catolică a reacționat
în cele din urmă cu mișcarea cunoscută mai apoi cu numele de
„Contrareformă” și, mai ales, cu opera Conciliului din Trento
(1545-1563); un rol foarte mare (după părerea unor istorici: decisiv)
l-a avut în această reacție Societatea lui Isus (Iezuiții), fondată de
sf. Ignațiu din Loyola, în 1534.
Odată cu căderea Constantinopolului sub dominație turcă (1453),
stindardul creștinismului ortodox a trecut în mâinile Bisericii de la
Moscova, ridicată la rang de Patriarhat în 1589, devenită prima aliată a
Țarilor ruși. A început astfel procesul de identificare națională între
Biserică și stat și de reluare a cezaropapismului bizantin. În timp ce
Biserica și Țarul se prezentau (și într-o oarecare măsură erau)
protectorii ortodoxiei, în mod deosebit a Bisericilor din Balcani căzute
sub dominație otomană, s-a elaborat și ideea Moscovei ca „a treia
Romă”, chemată să revitalizeze întregul creștinism." (preluat din http://ro.wikipedia.org/wiki/Cre%C8%99tinism)
Așa că, puteți vedea că toate actele sângeroase (cruciade, ordinul franciscanilor, ordinul dominicanilor, schismaticii, ereticii, reforma protestantă a lui Martin Luther) sunt însoțite de cuvântul "catolic". Deci ar trebui să facem o deosebire între cele 2 Biserici sau credințe.
Voi concluziona cu prezentarea principalelor diferențe preluate integral din învățăturile Părintelui Cleopa (http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/16diferente.htm):
"- Există purgatoriu, precum zic catolicii ?
- Purgatoriu nu este. catolicii zic că între Rai și iad ar fi un foc mare, unde merge sufletul câteva sute de ani și se curăță acolo, apoi trece în Rai. Nu există așa ceva. Noi avem Evanghelia Judecății, pe care o au și ei, dar nu arată trei locuri, ci numai două - raiul și iadul. Mântuitorul, când va sta pe scaunul slavei Sale și va aduna toate popoarele de la zidirea lumii să le judece, îi va despărți pe dânșii, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune pe drepți de-a dreapta Sa și pe păcătoși de-a stânga Sa ... Și vor merge păcătoșii în munca veșnică, iar drepții în viața vesnică.
Deci nu putem zice că sunt trei locuri, ci numai două : munca veșnică sau viața vesnică.
Cei mai mari dușmani ai catolicilor sunt protestanții și calvinii. Ei s-au rupt de Biserica Catolică la anul 1517, prin Martin Luther, fiind urmat de Zwingli, Calvin si Hus.
Care sunt punctele principale care ne despart de catolici ?
Învățăturile principale care ne despart dogmatic și canonic de catolici sunt :
1 - Întâi este filioque. Ei zic ca Duhul Sfânt purcede și de la Tatăl și de la Fiul. Această greșeală dogmatică este cea mai grea. Sfântul Evanghelist Ioan spune că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și este trimis în lume prin Fiul. ( Ioan )
2 - Al doilea este supremația papală. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii creștine, adică locțiitorul lui Hristos pe pământ ! Mai mare decât toți patriarhii ! Ceea ce n-a facut Biserica Universală. Mândrie drăcească. Papa se numește urmașul Sfântului Petru !
3 - Infaibilitatea papală. Ei zic că Papa nu poate greși ca om, în materie de credință, când predică el, ceea ce este iarăși o dogmă nouă respinsă de Biserica Ortodoxă.
4 - Al patrulea este purgatoriul. Ei zic ca între Rai și iad ar fi un foc mare unde stă sufletul câteva sute de ani și se curăță, apoi se duce în rai. Nu scrie în Sfânta Scriptură așa ceva; nu-i prevăzută nicăieri această învățătură.
5 - Azimele. Ei nu slujesc cu pâine dospită, ci cu azime, ca evreii.
6 - Catolicii mai au o dogmă nouă : imaculata concepție. Ei zic că Maica Domnului ar fi născută de la Duhul Sfânt. Nu-i adevărat. Este născută în chip firesc din dumnezeieștii Părinți, Ioachim și Ana, ca rod al rugăciunii.
7 - Au substanțialitatea. La sfințirea Sfintelor Daruri, catolicii nu fac rugăciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la Sfânta Epicleză. Ei zic că Darurile se sfințesc singure, când se zice : Luați, mâncați ... și celelalte. Nu au rugăciunea de pogorâre a Duhului Sfânt, peste Daruri.
8 - Celibatul preoților; preoții catolici nu se căsătoresc. Sunt celibatari, împotriva Sinoadelor Ecumenice, care au hotărât ca preoții de mir să aibă familie.
9 - Ei au și indulgențele papale. Altă rătăcire. Papei, dacă îi dai parale multe, poți să faci oricâte păcate, te iartă, te dezleagă. Sfinții lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le dă papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea păcatelor oamenilor care nu au destule fapte bune.
10 - Și mai este un punct important : mirungerea. Catolicii nu miruiesc copiii imediat după Botez, ci la șapte-opt ani și numai arhiereii îi miruiesc.
Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfântului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul și Sfântul Ioan Gură de Aur, iar catolicii au liturghia romană și cea ambroziană.
Iată acestea sunt punctele dogmatice și canonice principale care despart Biserica Ortodoxă de cea Romano-catolică.
Iar cu protestanții nu avem nimic în comun. Ei au reformat total dogmele stabilite de Sfinții Părinți și au renunțat la cele șapte Sfinte Taine. Ei nu au ierarhie și taine și nu se pot mântui. Din cele șapte Taine mai au doar două : Botezul și Euharistia, pe care o fac cu pâine nedospită ca și catolicii. Din protestanți s-au născut toate sectele neoprotestante care atacă țările ortodoxe astăzi."
- Purgatoriu nu este. catolicii zic că între Rai și iad ar fi un foc mare, unde merge sufletul câteva sute de ani și se curăță acolo, apoi trece în Rai. Nu există așa ceva. Noi avem Evanghelia Judecății, pe care o au și ei, dar nu arată trei locuri, ci numai două - raiul și iadul. Mântuitorul, când va sta pe scaunul slavei Sale și va aduna toate popoarele de la zidirea lumii să le judece, îi va despărți pe dânșii, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune pe drepți de-a dreapta Sa și pe păcătoși de-a stânga Sa ... Și vor merge păcătoșii în munca veșnică, iar drepții în viața vesnică.
Deci nu putem zice că sunt trei locuri, ci numai două : munca veșnică sau viața vesnică.
Cei mai mari dușmani ai catolicilor sunt protestanții și calvinii. Ei s-au rupt de Biserica Catolică la anul 1517, prin Martin Luther, fiind urmat de Zwingli, Calvin si Hus.
Care sunt punctele principale care ne despart de catolici ?
Învățăturile principale care ne despart dogmatic și canonic de catolici sunt :
1 - Întâi este filioque. Ei zic ca Duhul Sfânt purcede și de la Tatăl și de la Fiul. Această greșeală dogmatică este cea mai grea. Sfântul Evanghelist Ioan spune că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și este trimis în lume prin Fiul. ( Ioan )
2 - Al doilea este supremația papală. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii creștine, adică locțiitorul lui Hristos pe pământ ! Mai mare decât toți patriarhii ! Ceea ce n-a facut Biserica Universală. Mândrie drăcească. Papa se numește urmașul Sfântului Petru !
3 - Infaibilitatea papală. Ei zic că Papa nu poate greși ca om, în materie de credință, când predică el, ceea ce este iarăși o dogmă nouă respinsă de Biserica Ortodoxă.
4 - Al patrulea este purgatoriul. Ei zic ca între Rai și iad ar fi un foc mare unde stă sufletul câteva sute de ani și se curăță, apoi se duce în rai. Nu scrie în Sfânta Scriptură așa ceva; nu-i prevăzută nicăieri această învățătură.
5 - Azimele. Ei nu slujesc cu pâine dospită, ci cu azime, ca evreii.
6 - Catolicii mai au o dogmă nouă : imaculata concepție. Ei zic că Maica Domnului ar fi născută de la Duhul Sfânt. Nu-i adevărat. Este născută în chip firesc din dumnezeieștii Părinți, Ioachim și Ana, ca rod al rugăciunii.
7 - Au substanțialitatea. La sfințirea Sfintelor Daruri, catolicii nu fac rugăciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la Sfânta Epicleză. Ei zic că Darurile se sfințesc singure, când se zice : Luați, mâncați ... și celelalte. Nu au rugăciunea de pogorâre a Duhului Sfânt, peste Daruri.
8 - Celibatul preoților; preoții catolici nu se căsătoresc. Sunt celibatari, împotriva Sinoadelor Ecumenice, care au hotărât ca preoții de mir să aibă familie.
9 - Ei au și indulgențele papale. Altă rătăcire. Papei, dacă îi dai parale multe, poți să faci oricâte păcate, te iartă, te dezleagă. Sfinții lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le dă papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea păcatelor oamenilor care nu au destule fapte bune.
10 - Și mai este un punct important : mirungerea. Catolicii nu miruiesc copiii imediat după Botez, ci la șapte-opt ani și numai arhiereii îi miruiesc.
Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfântului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul și Sfântul Ioan Gură de Aur, iar catolicii au liturghia romană și cea ambroziană.
Iată acestea sunt punctele dogmatice și canonice principale care despart Biserica Ortodoxă de cea Romano-catolică.
Iar cu protestanții nu avem nimic în comun. Ei au reformat total dogmele stabilite de Sfinții Părinți și au renunțat la cele șapte Sfinte Taine. Ei nu au ierarhie și taine și nu se pot mântui. Din cele șapte Taine mai au doar două : Botezul și Euharistia, pe care o fac cu pâine nedospită ca și catolicii. Din protestanți s-au născut toate sectele neoprotestante care atacă țările ortodoxe astăzi."
