Învățături pentru suflet: Ieromonah Savatie Baştovoi

"Eu nu am cunoscut o treaptă mai înaltă, mai frumoasă, mai luminoasă şi mai dulce, decât aceea a monahului care iubeşte şi este iubit"

Toată "prietenia" pe reţelele sociale online şi folosirea în exces a internetului slăbesc comunicarea şi dragostea. Viaţa în virtual e o mare minciună. Este ca amorul prin telefon.

În Imperiul Roman, tânărul era matur la 21 de ani şi, prin urmare, apt pentru a sluji cetatea. Acum, tânărul învaţă până la 35, 40 de ani, când îşi ia doctoratele şi termină cu bursele în străinătate, adică e un învăţăcel care tremură după note, în loc să zidească ceva. Între timp, face toate păcatele posibile şi-şi pierde credinţa în dragoste. Când îşi dă seama că nu mai este tânăr şi că nu a împlinit nimic vrednic în viaţă, vrea să întemeieze o familie, dar e nemulţumit de alegerile ce-i stau la îndemână, pentru că are de ales dintr-o lume ca el. Şi aşa, viaţa se transformă într-un nesfârşit cerc al lui "ce să fac?"

Numai iubirea ne poate scoate din această încurcătură, iubirea care este jertfă şi iertare. Căci, nu-i aşa?, a iubi înseamnă a ierta - cum este şi titlul unei cărţi pe care am scris-o.

"Să nu credem răul. Să ştim că tot ce auzim rău de cineva este o minciună, nu neapărat în conţinut, ci în lucrare. Răul nu poate fi adevărat prin definiţie. Răul este opera diavolului, şi dacă ispititorul mai înainte aruncă pe un om într-o greşeală, pe urmă trâmbiţează despre acea greşeală în urechile celor slabi, pentru a înmulţi răul. Acesta pare să fie rostul din ce în ce mai clar al televiziunilor. Să ne păzim de înmulţirea clevetirilor care ajung la urechile noastre, şi nu vom pierde niciodată legătura cu Dumnezeu, oricât de încurcaţi am fi în alte privinţe. Şi să nu râvnim calea păcătoşilor bogaţi şi fuduli. Că, aşa cum spune bunica mea, de nebuni îi plină lumea. Noi să fim mai cuminţi."