Cuvinte vii

"Când oamenii țin postul Paştelui, Iadul se zguduie." (un părinte)

- Ma spălați pe mâini și pe picioare, dar pe ele nu e numai mizerie, ci este sângele pe care l-am vărsat… sângele fraților și prietenilor mei!

A tăcut puțin și a adăugat:

- Știți ca va așteptam sa intrați în “tura” și ca v-as fi ucis cu aceste mâini? Sufletul îmi tremura de emoție, de mila, de durere. Ce puteam sa-i spun?

- Taci, i-am zis, totul a trecut! Ne-a scapăt Dumnezeu! Dacă poți, roagă-te!

Emoționat, el mi-a prins mana și mi-a sărutat-o. Ma va arde toată viata acel sărut fantastic. Înțeleg acum mai bine intensitatea scenei de pe Golgota, când tălharul pocăit l-a mustrat pe cel ticălos.

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2007/05/07/tu-poti-fi-urmatorul-reeducat-fragment-din-intoarcerea-la-hristos-de-ioan-ianolide/ )

Omul este singurul „animal” care se gândeşte la moarte, care îşi aşteaptă sfârşitul. Conştiinţa morţii ne face viaţa mai vie, ne aduce aminte că nu am fost lăsaţi zadarnic pe acest pământ. Trebuie să ne grăbim să umplem viaţa noastră de rost, un rost pentru care ar merita să trăieşti şi să mori.  (Savatie Bastovoi)

Sfântul Andrei a răspuns: "Eu sunt rob Crucii lui Hristos, şi mai mult doresc moartea Crucii, decât să mă izbăvesc de chinuri, de care nicidecum nu mă tem; iar tu vei putea scăpa de chinurile cele veşnice care te aşteaptă, dacă ispitind răbdarea mea, vei crede în Hristos, căci eu mai mult pentru pierzarea ta mă mâhnesc, decât tu pentru pătimirea mea. De vreme ce pătimirile mele vor fi numai într-o zi, sau cel mult două şi vor sfârşi, iar patimile tale nici după o mie de ani nu vor avea sfârşit. De aceea nu-ţi mai înmulţi patimile, nici îţi mai aprinde focul cel veşnic".

"Căruia mintea îi este sănătoasă, nu-i este nevoie de carte. " (Antonie cel Mare)

Cuviosul Maxim a zis: "Toate lucrurile cele bune şi cele rele ne sunt nouă în voie, dar pedepsirile şi certările ce ni se întâmplă sau cele potrivnice acelora, nu sunt în puterea noastră; pentru că nu avem putere în faţa durerii ce ne munceşte, nici pentru sănătate, ci numai în pricinile acelea care aduc ori durere, ori sănătate; şi precum reînfrânarea este pricina bolii, iar înfrânarea este pricinuitoare a sănătăţii celei bune, aşa şi pază poruncilor lui Dumnezeu este pricină de câştigare a împărăţiei cerului, iar călcarea acelora este pricinuitoare a focului gheenei".
"Ispitiţi se fac sfinţii, ca arătate să fie tuturor faptele cele bune şi tăinuite ale lor, precum au fost Iov şi Iosif; căci Iov a fost ispitit spre arătarea bărbăţiei ce era într-însul, dar neştiută de nimeni; iar asupra lui Iosif a venit ispita, ca să fie arătată întreaga lui înţelepciune şi înfrânarea care face pe om sfânt; şi fiecare din sfinţi, chiar fără de voie de au pătimit în această lume, pentru aceea au pătimit, ca, prin primejdiile ce se aduc asupra lor de la Dumnezeu, să calce ca pe un şarpe pe mândrul şi răul diavol; căci la fiecare sfânt răbdarea este lucrul ispitirii".

Puţin optimism

“A proorocit ava Neofit Pustnicul [un nevoitor isihast român] că vor fi cu miile cei ce vor Urma Calea cea de Taină a Isihiei. Grele vor fi schimbările Lumii, dar tot aşa de minunate vor fi şi Renaşterile Spirituale ale multora. Va coborî din Munte şi din Peşteri Lucrarea cea de Taină a Isihiei până în Inima Oraşelor şi mulţi Tineri, aparent neştiutori, se vor Trezi cu tărie la o Viaţă de Duh asemănătoare celei din vechime. Minunată va fi această ÎNVIERE tocmai acolo unde moartea se crede stăpână! Duhul Cel Prea Sfânt îşi va arăta Puterea mai presus de toate. Lucrarea cea de Taină a Isihiei va înflori în pustiul multor Inimi ce vor deveni apoi Ceruri Întrupate [...] Lucrarea cea de Taină a Isihiei va fi Taina Viitorului Lumii noastre. Istoria ce vine va fi cea mai teribilă confruntare dintre Lumina şi întuneric, dintre Duhul Vieţii şi al morţii. Dar Puterea Luminii va fi atât de mare încât va depăşi toate legile fireşti”. (Părintele Ghelasie Gheorghe)

Parintele Paisie de la Sihla
"Am gasit o groapa in padure si mi-a venit in minte sa stau acolo 5 zile ca sa postesc si sa ma rog. Dar cand citeam din Ceaslov rugaciunea de seara si acatistul Sf. Voievozi, am auzit un glas infricosat: "Ce faci aici?" Era vrajmasul! Atunci de frica, repede am laut Ceaslovul si nu stiu cum am ajuns aici. Ma rog de ma iarta, parinte Paisie" (fratele Gheorghe Ilie - fratele parintelui Cleopa)

Lângă Ierusalim era valea fiilor lui Enoh, care se numea Tafet. Într-acea vale poporul junghia pe fiii săi şi pe fiicele sale, spre jertfa idolului Moloh (noroc), şi le ardea trupurile lor. Şi, când se săvârşea acea junghiere fără de Dumnezeu şi acea jertfă nelegiuită a pruncilor nevinovaţi, atunci trîmbiţele şi timpanele sunau, ca să nu se audă de către părinţi durerea şi ţipetele copiilor celor junghiaţi. (din viata proorocului Ieremia - http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-prooroc-ieremia).

EROU = Chair daca toti din jurul nostru fac raul, sa cautam cu orice pret sa facem binele.